Puteti asculta Radio Sufletel descarcand playlistul CLICK AICI !

De ce falosi?...De ce fruncea?..Avem de ce !

De ce falosi?...De ce fruncea?..Avem de ce !

Banatul este regiunea istorică din vestul României, dintre Dunăre, Tisa, Mureş şi Carpaţi. Circa două treimi din Banat s-a unit cu România şi o treime a fost acordată Serbiei, conform tratatelor din 1920. Banatul mai cuprinde şi o mică bucată de teritoriu între Mureş, Seghedin şi Beba Veche, aflată astăzi pe teritoriul Ungariei. Partea românească din vechiul Banat se întinde astăzi pe teritoriul a cinci judeţe: cuprinde judeţele Timiş şi Caraş-Severin în totalitate, include teritoriul la sud de Mureş din judeţul Arad, zona Orşovei din judeţul Mehedinţi şi câteva comune din judeţul Hunedoara.

Banatul nu mai există ca entitate politică distinctă din 1919, dar continuă să fie considerată o regiune istorică şi culturală funcţională a României moderne. Centrul său economic, cultural şi spiritual se află la Timişoara, la care se alătură Reşiţa, Lugojul, Caransebeşul sau Oraviţa, toate oraşe care au jucat un rol de prim-rang în istoria regiunii. În ultimii ani, rolul administrativ regional începe să fie înlocuit de regiunea de dezvoltare Vest, care se suprapune aproximativ peste zona Banatului.

În timpuri străvechi teritoriul a fost locuit de daci şi a făcut parte din provincia romană Dacia. În evul mediu timpuriu a existat o formaţiune statală româno-slavă, ducatul lui Glad şi a urmaşului său Ahtum. În secolele X-XI, Banatul a fost cucerit de unguri. De la mijlocul secolului al XVI-lea până la începutul secolului al XVIII-lea a fost paşalâc turcesc.

După 1716 a fost cuprins în Imperiul habsburgic şi a avut până în 1778 administraţie germană. Din acest an este încorporat Ungariei şi până în 1918 va avea administraţie maghiară. Destrămarea imperiului austro-ungar de la finele primului război mondial s-a soldat cu împărţirea Banatului între România (zona de nord-est, cu populaţie majoritar românească) şi Serbia (zona de sud-vest, cu populaţie predominant sârbă). Proclamată la 1918, unirea Banatului cu România s-a pus efectiv în practică în 1919, atunci când, la data de 3 august, trupele române au intrat în Timişoara şi au instaurat administraţia românească.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

TOT BANATU-I FRUNCEA !


Iata cateva opinii despre aceasta formula ce a nascut si naste inca dezbateri :

" Nimeni nu ştie când a apărut zicala „Banatu-i fruncea“. Specialiştii în etnologie şi istorie nu au făcut decât să constate existenţa ei. „Este formula cea mai cunoscută a unui stereotip intern şi autoevaluator. De obicei, suntem obişnuiţi cu stereotipuri externe şi defăimătoare. Nu e o surpriză să credem lucruri frumoase despre noi, toate populaţiile de pe Pământ cred despre ele că reprezintă cea mai bună soluţie de organizare socială, surpriza vine din aceea că, în Banat, acest lucru e afirmat cu tărie“, explică Otilia Hedeşan, etnolog în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii de Vest. ... "

„Dintr-o perspectivă sociologică, se poate proba că Banatul, în general, şi Timişoara, în special, continuă să reprezinte «fruncea», cel puţin în câteva registre. Vorbim aici de un spirit antreprenorial mai animat, de un capital social mai bogat, caracterizat în primul rând printr-o încredere interpersonală ridicată; vorbim de respect al cuvântului dat mai fair-play decât în restul ţării. Bănăţenii sunt fruncea pentru că mereu, de două secole şi jumătate încoace, găsim aici o deschidere interetnică foarte generoasă“, explică sociologul Alin Gavreliuc.


Un atuu este faptul că, din Timi- şoara sau Banat, au fost lansate o multitudine de premiere naţionale sau europene: prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Habsburgic (1815); primul oraş al României cu străzile iluminate cu gaz (1855); primul oraş din Europa iluminat electric (1884); prima stradă asfaltată (1895), primul tramvai electric (1899) din România şi, mai recent, naşterea primului copil conceput in vitro în România şi realizarea primului copil prin embriotransfer la mama purtă- toare (1996).

În statisticile naţionale, bănăţenii sunt cei mai buni plătitori de taxe la buget. Că nu primesc înapoi nici măcar jumătate, e trauma lor perpetuă. De aici conflictul cu „miticii“, cu „centrul“ care secătuieşte resursele locale. Timişenii sunt buni contribuabili, aşa că peste 85 la sută dintre ei îşi achită cu regularitate taxele şi impozitele, spune adjunctul şefului Finanţelor Publice Timiş, Doru Dudaş.

În ceea ce priveşte contribuţia la bugetul de stat, Timişul este între primele cinci judeţe din România care virează la vistieria statului una dintre cele mai mari sume. Şi la nivelul municipiului, peste 90 la sută dintre contribuabili îşi achită dările. În plus, şomajul la nivelul judeţului Timiş este unul dintre cele mai mici din ţară, de 1,3%, în timp ce media la nivel naţional este de 4,2%.

PRO

Ion Ardereanu, 64 de ani, militar de carieră: „Suntem fruncea pentru că suntem oameni curaţi, pentru că avem o doză ridicată de civilizaţie, pentru că suntem mândri de noi şi de Banat, pentru că aşa suntem noi: mai buni, mai cinstiţi, mai puţin hoţi decât alţii, credincioşi, cu frică de Dumnezeu. Pentru că la ştirile de la ora 5.00 apar alţii în 95% din cazuri“.

Cătălina Căpăţînă, 14 ani, elevă: „Eu am învăţat de la părinţi că noi, timişorenii, încă mai avem acel bun-simţ pe care mulţi l-au pierdut odată cu trecerea anilor. Tata zice că e acel bun-simţ care te face ca, aflat într-o intersecţie, să dai prioritate unuia pe care-l vezi grăbit“.

Alice Ghiţescu, masterand la Water Institute, Olanda, 28 de ani: „Oamenii de aici depun eforturi pentru a fi în pas cu Europa civilizată. Este cea mai dezvoltată zonă din punct de vedere economic, intelectual şi cultural. Când sunt în Olanda, mă mândresc că sunt din acest oraş şi le explic colegilor mei, veniţi din toată lumea, că Timişoara e mai evoluată, că viaţa e altfel acolo“.



CONTRA

Mircea Şurubariu, student, 21 de ani: „În sensul de comportament şi de gândire suntem undeva acolo sus, dar când vine vorba de oraş, cred că am cam stagnat şi că am rămas în urmă“.

Viorel Marineasa, scriitor, 63 ani: „Cred că e un titlu mai degrabă nostalgic, un orgoliu fără acoperire întotdeauna. Ideea e că acum nu mai suntem ce a fost Banatul interbelic, adică fruncea din punct de vedere organizatoric, economic, dar niciodată cultural“.

Mile Cărpenişan, jurnalist, 32 ani: „Banatul bunicilor mei a mai rămas doar o vagă amintire. Nu mai suntem parcă nici atât de făloşi ca altădată, pentru că poate nu mai avem cu ce să ne fălim. Suntem regiunea cu cele mai proaste drumuri din ţară. Avem golani care ne conduc destinele. Ne facem că nu vedem nesimţirea cu care ei îşi îndeasă în buzunare banii care trebuiau folosiţi pentru binele nostru. Timişoara a ajuns să fie un oraş sufocat din cauza incompetenţilor care se ocupă de managementul urban. Faza cu fruncea poate se va întoarce când în spatele ei se va afla şi creier, şi poftă de muncă“.


( sursa : http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/801975/Mai-e-Banatul-fruncea/ )

3 comentarii:

  1. Omul sfinteste locul!
    Banatenii fac cinste plaiurilor natale!
    Eu am fost impresionata de o angajatii unei firme de coletarie din Resita care au strabatut drum lung pana in Moldova mea natala sa aduca familiei mele cadourile de Craciun! Bravo lor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai hai deaga prietena sa le spunem si numele ,sa incercam macar cu atat sa le aducem prinosul trspectului nostru . Il merita !

    RăspundețiȘtergere
  3. Din pacate nu mai gasesc cartea lor de vizita....dar nu renunt, voi reveni!

    RăspundețiȘtergere