Puteti asculta Radio Sufletel descarcand playlistul CLICK AICI !

Get graphics at Nackvision.com
Get graphics at Nackvision.com

De ce falosi?...De ce fruncea?..Avem de ce !

De ce falosi?...De ce fruncea?..Avem de ce !
Get graphics at Nackvision.com
Get graphics at Nackvision.com

Banatul este regiunea istorică din vestul României, dintre Dunăre, Tisa, Mureş şi Carpaţi. Circa două treimi din Banat s-a unit cu România şi o treime a fost acordată Serbiei, conform tratatelor din 1920. Banatul mai cuprinde şi o mică bucată de teritoriu între Mureş, Seghedin şi Beba Veche, aflată astăzi pe teritoriul Ungariei. Partea românească din vechiul Banat se întinde astăzi pe teritoriul a cinci judeţe: cuprinde judeţele Timiş şi Caraş-Severin în totalitate, include teritoriul la sud de Mureş din judeţul Arad, zona Orşovei din judeţul Mehedinţi şi câteva comune din judeţul Hunedoara.

Banatul nu mai există ca entitate politică distinctă din 1919, dar continuă să fie considerată o regiune istorică şi culturală funcţională a României moderne. Centrul său economic, cultural şi spiritual se află la Timişoara, la care se alătură Reşiţa, Lugojul, Caransebeşul sau Oraviţa, toate oraşe care au jucat un rol de prim-rang în istoria regiunii. În ultimii ani, rolul administrativ regional începe să fie înlocuit de regiunea de dezvoltare Vest, care se suprapune aproximativ peste zona Banatului.

În timpuri străvechi teritoriul a fost locuit de daci şi a făcut parte din provincia romană Dacia. În evul mediu timpuriu a existat o formaţiune statală româno-slavă, ducatul lui Glad şi a urmaşului său Ahtum. În secolele X-XI, Banatul a fost cucerit de unguri. De la mijlocul secolului al XVI-lea până la începutul secolului al XVIII-lea a fost paşalâc turcesc.

După 1716 a fost cuprins în Imperiul habsburgic şi a avut până în 1778 administraţie germană. Din acest an este încorporat Ungariei şi până în 1918 va avea administraţie maghiară. Destrămarea imperiului austro-ungar de la finele primului război mondial s-a soldat cu împărţirea Banatului între România (zona de nord-est, cu populaţie majoritar românească) şi Serbia (zona de sud-vest, cu populaţie predominant sârbă). Proclamată la 1918, unirea Banatului cu România s-a pus efectiv în practică în 1919, atunci când, la data de 3 august, trupele române au intrat în Timişoara şi au instaurat administraţia românească.

Get graphics at Nackvision.com
Get graphics at Nackvision.com
Get graphics at Nackvision.com

Get graphics at Nackvision.com
Get graphics at Nackvision.com

joi, 7 ianuarie 2010

BULGARII BANATENI


Bulgarii bănăţeni (bulgară: банатски българи, banatski balgari; numiţi şi palkene sau palchene) sunt o minoritate bulgară care locuiesc predominant în Banatul românesc. Religia lor este romano-catolică şi se trag dintr-un grup de paulicieni din nordul şi nord-vestul Bulgariei (din împrejurimile Nicopole, Kiprovet, Svishtov). Bulgarii bănăţeni locuiesc în această regiune din secolul XVII şi vorbesc o limbă aparte, o formă codificată a dialectului bulgar oriental, cu influenţe lexicale din germană, maghiară, română şi sârbo-croată.

Bulgarii din Banat

Conform cu date neoficiale, aproximativ 12.000 de bulgari locuiesc în Banatul românesc şi 3.000 în Banatul sârbesc. Statisticile oficiale româneşti arată însă că în Banatul românesc locuiesc 6.500 de bulgari.


Migraţia paulicienilor bulgari în zona Banatului a început după eşecul răscoalei antiotomane de la Chiprovtsi (Chiprovăţ), în 1688 şi după o serie de războaie maghiaro-turce şi austro-turce. Aceştia au traversat Dunărea în căutarea unui trai mai decent, în afara Imperiului Otoman, după lungi negocieri cu conducătorii austrieci care le-au acordat ulterior dreptul să se stabilească în Transilvania şi Banat, aflate sub stăpânire austriacă la acea vreme. În 1738 bulgarii au întemeiat Beşenova Veche (Star Beshenov sau Stár Bišnov), care, locuită de 3.200 dintre ei şi cunoscută oficial sub numele de Dudeştii Vechi, este în prezent centrul cultural al bulgarilor bănăţeni. Vinga, întemeiată în 1741 de bulgari originari din Kiprovet(vestul Bulgariei) şi bulgari pavlicheni din jurul oraşului Nikopole, din satele Belene, Ores, Trancevica şi altele, este al doilea centru important al acestora.

Iniţial bulgarii bănăţeni locuiau doar în părţi din regiunea la nord de Dunăre, dar unele grupuri s-au mutat în secolul XIX la sud, în Serbia.

După ce Bulgaria şi-a căpătat independenţa în 1878, mulţi bulgari din Banat au decis să se mute înapoi în vestul Bulgariei, deşi drasticele consecinţe ale Primului război mondial au forţat pe unii să migreze înapoi în Banat.

Dialectul vorbit de bulgarii din Banat poate fi clasificat ca aparţinând grupului bulgar oriental. O caracteristică tipică a acestuia este vocala "ы", care poate fi folosită etimologic sau poate substitui vocala "i". Alte caracteristici fonologice sunt: "ê" ("e" larg)de la yat din vechea slavonă bisericească şi transformarea lui "o" în "u" dar mai des a lui "e" în "i": selu în loc de selo (sat). Un alt semn al originii bulgare orientale este pronunţarea moale a consoanelor finale, tipică pentru alte limbi slave, dar care se găsesc doar în bulgara dialectală (spre exemplu tavan sună ca tavanj în sârbă).

Din punct de vedere lexical, limba bulgarilor din Banat a împrumutat multe cuvinte din limba germană (drot din germana "Draht" - fir, gang din Gang - coridor, gang) şi din ungară (perna - pernă) datorită contactului strâns cu celelalte populaţii ale Banatului multietnic. Circa 20% din vocabularul bulgar bănăţean este de împrumut. Marea majoritate a bulgarilor sunt bilingvi, a doua limbă fiind predominant limba română.

Limba bulgară bănăţeană foloseşte o scriere proprie, bazată pe versiunea croată a scrierii latine şi păstrează multe caracteristici arhaice în limba vorbită în Bulgaria. Limba a fost codificată încă din 1866 şi este folosită în literatură şi în presă, ceea ce o deosebeşte de dialectele simple

Cultura


Ziarul Náša glás

Bulgarii bănăţeni au o serie de tradiţii specifice precum colindatul băieţilor cu betleemul de Crăciun, colindatul fetelor de florii, Baba marta, farsangul.

Farsangul la bulgarii din Banat este sărbătoarea de lăsatul secului. Potrivit obiceiurilor, petrecerea durează până la Miercurea cenuşii, când începe Postul Paştelui. În tot acest timp în localităţile unde locuiesc bulgari se organizează baluri mascate şi spectacole.

Sărbătoarea cea mai spectaculoasă din calendarul popular bulgăresc este Baba Marta, care, ca şi Baba Dochia, personifică primăvara. La sfârşitul lui februarie, bulgarii fac curăţenie generală în case, deoarece se spune că Baba Marta nu vizitează decât casele ingrijite. Batrânii nu trebuie să iasă prea devreme din casă, pentru că bătrâna doreşte să intâlnească doar fete tinere şi femei. În ultima zi a lunii februarie, copiii din mediul rural aprind un foc cât se poate de mare. Ei strigă: «Baba Marta, eu te incălzesc pe tine azi, iar tu să mă încălzeşti pe mine mâine!» şi se adună în jurul focului, cu diverse strigături, iar când focul se stinge, sar peste el. Focul trebuie sa ardă cât mai mult şi cât mai sus ca să o încălzească pe Baba Marta, care personifică şi soarele care poate să ardă feţele oamenilor[1].

Bulgarii bănăţeni sunt reprezentaţi de Uniunea Bulgară din Banat - România (UBB-R) care publică ziarul Náša glás şi revista Literaturna miselj.

Într-un recensământ al populaţiei din Banat, atât cel românesc cât şi cel sârbesc, efectuat în 1770 de Contele Clary rezultau un număr de 8.683 de bulgari.[2] După Primul Razboi Mondial, multe familii de bulgari din Vinga s-au mutat în Arad şi Timişoara. Odată cu venirea comunismului în România, scăderea populaţiei de bulgari din localităţile originare s-a pronunţat. Colectivizarea a privat de proprietăţi extinse de pământ a familiilor bulgare care s-au văzut nevoite să se mute la oraş, unde au găsit locuri de muncă. Astfel, din principalele trei sate bulgăreşti, Vinga, Dudeştii Vechi şi Breştea, marea majoritate a bulgarilor s-au mutat la Timişoara. Aici, conform recensământului din 1992 existau 1.320 de bulgari şi 6.466 în întregul judeţ Timiş.[3] O comunitate importantă de bulgari trăieşte şi în comuna Denta din sudul judeţului Timiş, unde alcătuiesc aproximativ 1/5 din populaţia totală a localităţii.

Politică


Sigla UBBR, sediul din Vinga

Bulgarii bănăţeni au înfiinţat iniţial Uniunea Bulgară din Banat-România, cu sediul la Timişoara. Împreună cu celelalte comunităţi bulgare din România, din Oltenia şi Muntenia au înfiinţat la Bucureşti Asociaţia Culturală Bulgară, transformată mai târziu, în Comunitatea "Bratstvo" a bulgarilor din România.

În perioada 1990 - 1996, reprezentantul minorităţii bulgare în Camera Deputaţilor a fost preşedintele Uniunii Bulgare din Banat, Carol Ivanciov. La alegerile din 1996, locul minorităţii bulgare în Parlamentul României a fost câştigat de reprezentantul Comunităţii "Bratstvo", Florin Simion. În aceste alegeri, Comunitatea "Bratstvo" a obtinut 5.359 de voturi, iar Uniunea Bulgară din Banat - 4.115 voturi. La alegerile din noiembrie 2000, reprezentant al minorităţii bulgare în Camera Deputaţilor a fost ales Petru Mirciov, din partea Uniunii Bulgare din Banat.

( http://wapedia.mobi/ro/Bulgari_banateni )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu