LAURA LAURENTIU

M-am nãscut sub semnul scorpionului in Timisoara. Incã din copilãrie mi-am descoperit plãcerea de a cânta folclorul nostru bãnãtean, astfel am activat in Ansamblul de Copii al Casei pionierilor (in prezent Palatul Copiilor), poate si datoritã faptului cã in casa bunicilor mei se ascultau in fiecare zi vechile "plãci" de vinil ale marilor interpreti Achim Nica, Dumitru Sopon, Ana Munteanu, Dumitru Chepetan, Ana Pacatius, Raveca Sandulescu, Petre Cristoreanu , Ana Munteanu s.a.

De orasul in care m-am nascut s-a legat toatã existenta mea, si cred ca am fost influentatã intr-o mare masura, in formarea mea ca om, de acest oras in care coexistã oameni apartinând mai multor etnii pe care ii leagã o singurã mândrie: aceea de a fi bãnãteni. In Timisoara a fost casa mea intotdeauna, aici am urmat scoala si am invãtat sã cânt si sa joc. Cred in "bãnãtenism" ca intr-o stare de spirit, o calitate umanã ce mã face sã mã simt specialã. De formarea mea ca artist s-au ocupat, pe rând: dl. Gheorghe Galetin, primul meu profesor de cântec, la Palatul Pionierilor, mai apoi urmat de dl. profesor doctor Ovidiu Papanã si doamna profesoarã Lucia Mihãescu, la Scoala Popularã de artã Timisoara. Am activat, pe rând, in ansamblurile: Hora Timisului, Bãnãteana, Doina Timisului, iar in perioada când am devenit artist profesionist am avut si continuu sã am colaborãri cu ansamblurile Timisul si Banatul din Timisoara. In perioada copilãriei si adolescentei am participat la toate editiile Festivalului National "Cântarea Romaniei", in concursul destinat solistilor vocali, si am obtinut mai multe premii I. Desigur, zona folcloricã pe care o reprezint cu predilectie este Banatul.


Melodiile mele sunt specifice mai ales Banatului de Munte, care a câstigat, in anii din urmã, prin dinamismul melosului si al dansurilor, in fata melosului mai asezat din Banatul de Câmpie, cãruia îi apartin, geografic, prin nastere. Timisoara este, însã, o "capitalã" a tuturor bãnãtenilor, de aceea eu consider cã abordez cu legitimitate melodiile specifice Banatului Montan. In sufletul meu consider cã datorez un efort artistic si sub-zonei din care provin, astfel, pe un viitor album planificat intentionez sã abordez melodii specifice Banatului de Câmpie. Cred cã ceea ce imi defineste cel mai bine cântecele din repertoriu este faptul cã sunt creatii proprii, atât melodia cât si versurile. Sunt cântece din suflet, in interpretarea chiar a celui care le-a izvodit, si cred cã acesta este principalul igredient al succesului de care se bucurã cântecele mele. Ele sunt create pentru lume si lumea le-a primit ca atare.


Pentru mine e un imens sentiment de implinire faptul cã imi aud melodiile fredonate de atâtia oameni, cã iubitorii de folclor le doresc in emisiunile de televiziune sau radiofonice, sau cã, la concerte, vãd cum oamenii stiu versurile cântecelor si se bucurã de ele. "Folclorul autentic" este faptul artistic pe care niste oameni inzestrati cu har l-au creat odinioarã. "Autencitatea" este data de faptul cã aceste creatii au girul anilor care au trecut peste ele. In spiritul acestor cântãri de odinioarã interpretii de azi creeazã, la randul lor. Creeatiile contemporane vor fi supuse si ele trecerii timpului, iar ceea ce va rãmâne peste ani isi va dovedi valoarea. Astãzi citãm cu sfintenie cântecele marilor muzicanti dispãruti: "Argeleana lu' Lutã Iovitã", "De doi al lui Efta Botoca", "Doina lui Motoia Craiu" s.a.


Este genul de recunoastere la care aspirã si creatorii de folclor muzical ai zilelor noastre. Eu consider fiecare "bucatã folcloricã" o "poezie cu formã fixã", unicã, prin prospetimea ei, dar parte a unui intreg, prin rigorile de stil, grai si bun simt tematic cãrora este obligat sã se supunã autorul. Acestor rigori supun si eu creatiile mele si sper cã timpul o va demonstra.
( http://www.lauralaurentiu.ro )