ANA BLANDIANA

Ana Blandiana (n. 25 martie 1942, Timişoara) este pseudonimul Otiliei Valeria Coman, o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică contemporană din România. Înainte de revoluţia din 1989, faimos disident şi apărător al drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte prin declaraţii publice în interviuri acordate postului Europa Liberă şi unor publicaţii străine direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu. De asemenea om public, s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice şi conduce memorialul de la Sighet, un muzeu al crimelor comunismului şi un centru de cercetare care organizează anual conferinţe şi congrese care-i adună pe cercetătorii fenomenului totalitar de stânga din toată lumea.

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităţi, academii, organizaţii culturale — mai multe călătorii de documentare şi studiu în diverse ţări europene şi a participat la congrese şi festivaluri de poezie. în afara volumelor menţionate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare şi articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca şi nenumărate conferinţe.

Cărţi de poezie:

Persoana intaia plural, 1964; Calcaiul vulnerabil, 1966; A treia taina, 1969; 50 de poeme, 1970; Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972; Poeme, 1974; Somnul din somn, 1977; Intamplari din gradina mea, 1980; Ochiul de greier, 1981; Ora de nisip, 1984; Stea de prada, 1986; Alte intamplari din gradina mea, 1987; Intamplari de pe strada mea, 1988; Poezii, 1988; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de poeme, 1991; In dimineata de dupa moarte, 1996; La cules ingeri, 1997, 2003, 2004; Cartea alba a lui Arpagic, 1998; Balanta cu un singur talger, 1998; Soarele de apoi, 2000; Refluxul sensurilor, 2004.

Cărţi de proză:

Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 - nuvele fantastice; Proiecte de trecut, 1982 - nuvele fantastice; ambele volume au aparut sub titlul Orasul topit si alte povestiri fantastice in 2004; Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 - roman; Imitatie de cosmar, 1995 - nuvele.


Premii literare

Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Romane, 1970; Premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 1982; Premiul International "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul National de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul International "Vilenica", 2002.

Interdicţii de publicare

1959-1964, 1985, 1988-1989.

În 1990, Ana Blandiana reinfiinteaza PEN Clubul Roman al carei presedinte devine. Este unul dintre initiatorii Aliantei Civice pe care o conduce intre 1991 si 2001. Fondator si presedinte al Academiei Civice, care realizeaza sub egida Consiliului Europei Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet. Membra a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie "Stephane Mallarme" si a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).


Ana Blandiana : Dangăt de fructe

De ce nu ne-am intoarce în livezi,
În liniştea-ntreruptă doar de poame,
Unde pe mii de ani 'nainte vezi
Rostogolindu-se aceleaşi toamne;
Şi orice grindini ar aduce norii
Din tulburate ceruri megieşe,
Ca-n cele mai de mult istorii
Cireşii murmura cireşe;
Legile basmelor se schimbă
Adesea printre paradise,
În doar de ei ştiuta limba
Caişii spun mereu caise;
Şi, ca şi cum nimic in lume
Nu-i poate face să dispere,
De mii de ani, mereu, anume,
Merii rostesc aceleaşi mere...
O, ceas al lumii-n care roade bat
Secunde sîmburi, ore dulci cu miez,
Ani deveniţi alcool, un secol beat
De dangătul de fructe din livezi...




(se pot gasi si alte detalii despre Ana Blandiana si la : http://www.humanitas.ro/ana-blandiana ; http://www.poezie.ro )