Puteti asculta Radio Sufletel descarcand playlistul CLICK AICI !

De ce falosi?...De ce fruncea?..Avem de ce !

De ce falosi?...De ce fruncea?..Avem de ce !

Banatul este regiunea istorică din vestul României, dintre Dunăre, Tisa, Mureş şi Carpaţi. Circa două treimi din Banat s-a unit cu România şi o treime a fost acordată Serbiei, conform tratatelor din 1920. Banatul mai cuprinde şi o mică bucată de teritoriu între Mureş, Seghedin şi Beba Veche, aflată astăzi pe teritoriul Ungariei. Partea românească din vechiul Banat se întinde astăzi pe teritoriul a cinci judeţe: cuprinde judeţele Timiş şi Caraş-Severin în totalitate, include teritoriul la sud de Mureş din judeţul Arad, zona Orşovei din judeţul Mehedinţi şi câteva comune din judeţul Hunedoara.

Banatul nu mai există ca entitate politică distinctă din 1919, dar continuă să fie considerată o regiune istorică şi culturală funcţională a României moderne. Centrul său economic, cultural şi spiritual se află la Timişoara, la care se alătură Reşiţa, Lugojul, Caransebeşul sau Oraviţa, toate oraşe care au jucat un rol de prim-rang în istoria regiunii. În ultimii ani, rolul administrativ regional începe să fie înlocuit de regiunea de dezvoltare Vest, care se suprapune aproximativ peste zona Banatului.

În timpuri străvechi teritoriul a fost locuit de daci şi a făcut parte din provincia romană Dacia. În evul mediu timpuriu a existat o formaţiune statală româno-slavă, ducatul lui Glad şi a urmaşului său Ahtum. În secolele X-XI, Banatul a fost cucerit de unguri. De la mijlocul secolului al XVI-lea până la începutul secolului al XVIII-lea a fost paşalâc turcesc.

După 1716 a fost cuprins în Imperiul habsburgic şi a avut până în 1778 administraţie germană. Din acest an este încorporat Ungariei şi până în 1918 va avea administraţie maghiară. Destrămarea imperiului austro-ungar de la finele primului război mondial s-a soldat cu împărţirea Banatului între România (zona de nord-est, cu populaţie majoritar românească) şi Serbia (zona de sud-vest, cu populaţie predominant sârbă). Proclamată la 1918, unirea Banatului cu România s-a pus efectiv în practică în 1919, atunci când, la data de 3 august, trupele române au intrat în Timişoara şi au instaurat administraţia românească.

vineri, 23 iulie 2010



Radio Sufletel reia ciclul de emisiuni "TEZAUR - PROMOVARI FOLCLOR " in care veti putea asculta multe din vocile tinerei generatii de tineri care ,mai timid sau cu indrazneala,bat la portile vietii artistice.

Realizatorul si moderatorul acestei emisiuni Eugen Emeric Chvala invita si pe aceasta cale tinerii interpreti sa ne contacteze in vederea incheierii contractelor de colaborare .

vineri, 22 ianuarie 2010

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

TOT BANATU-I FRUNCEA !


Iata cateva opinii despre aceasta formula ce a nascut si naste inca dezbateri :

" Nimeni nu ştie când a apărut zicala „Banatu-i fruncea“. Specialiştii în etnologie şi istorie nu au făcut decât să constate existenţa ei. „Este formula cea mai cunoscută a unui stereotip intern şi autoevaluator. De obicei, suntem obişnuiţi cu stereotipuri externe şi defăimătoare. Nu e o surpriză să credem lucruri frumoase despre noi, toate populaţiile de pe Pământ cred despre ele că reprezintă cea mai bună soluţie de organizare socială, surpriza vine din aceea că, în Banat, acest lucru e afirmat cu tărie“, explică Otilia Hedeşan, etnolog în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii de Vest. ... "

„Dintr-o perspectivă sociologică, se poate proba că Banatul, în general, şi Timişoara, în special, continuă să reprezinte «fruncea», cel puţin în câteva registre. Vorbim aici de un spirit antreprenorial mai animat, de un capital social mai bogat, caracterizat în primul rând printr-o încredere interpersonală ridicată; vorbim de respect al cuvântului dat mai fair-play decât în restul ţării. Bănăţenii sunt fruncea pentru că mereu, de două secole şi jumătate încoace, găsim aici o deschidere interetnică foarte generoasă“, explică sociologul Alin Gavreliuc.


Un atuu este faptul că, din Timi- şoara sau Banat, au fost lansate o multitudine de premiere naţionale sau europene: prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Habsburgic (1815); primul oraş al României cu străzile iluminate cu gaz (1855); primul oraş din Europa iluminat electric (1884); prima stradă asfaltată (1895), primul tramvai electric (1899) din România şi, mai recent, naşterea primului copil conceput in vitro în România şi realizarea primului copil prin embriotransfer la mama purtă- toare (1996).

În statisticile naţionale, bănăţenii sunt cei mai buni plătitori de taxe la buget. Că nu primesc înapoi nici măcar jumătate, e trauma lor perpetuă. De aici conflictul cu „miticii“, cu „centrul“ care secătuieşte resursele locale. Timişenii sunt buni contribuabili, aşa că peste 85 la sută dintre ei îşi achită cu regularitate taxele şi impozitele, spune adjunctul şefului Finanţelor Publice Timiş, Doru Dudaş.

În ceea ce priveşte contribuţia la bugetul de stat, Timişul este între primele cinci judeţe din România care virează la vistieria statului una dintre cele mai mari sume. Şi la nivelul municipiului, peste 90 la sută dintre contribuabili îşi achită dările. În plus, şomajul la nivelul judeţului Timiş este unul dintre cele mai mici din ţară, de 1,3%, în timp ce media la nivel naţional este de 4,2%.

PRO

Ion Ardereanu, 64 de ani, militar de carieră: „Suntem fruncea pentru că suntem oameni curaţi, pentru că avem o doză ridicată de civilizaţie, pentru că suntem mândri de noi şi de Banat, pentru că aşa suntem noi: mai buni, mai cinstiţi, mai puţin hoţi decât alţii, credincioşi, cu frică de Dumnezeu. Pentru că la ştirile de la ora 5.00 apar alţii în 95% din cazuri“.

Cătălina Căpăţînă, 14 ani, elevă: „Eu am învăţat de la părinţi că noi, timişorenii, încă mai avem acel bun-simţ pe care mulţi l-au pierdut odată cu trecerea anilor. Tata zice că e acel bun-simţ care te face ca, aflat într-o intersecţie, să dai prioritate unuia pe care-l vezi grăbit“.

Alice Ghiţescu, masterand la Water Institute, Olanda, 28 de ani: „Oamenii de aici depun eforturi pentru a fi în pas cu Europa civilizată. Este cea mai dezvoltată zonă din punct de vedere economic, intelectual şi cultural. Când sunt în Olanda, mă mândresc că sunt din acest oraş şi le explic colegilor mei, veniţi din toată lumea, că Timişoara e mai evoluată, că viaţa e altfel acolo“.



CONTRA

Mircea Şurubariu, student, 21 de ani: „În sensul de comportament şi de gândire suntem undeva acolo sus, dar când vine vorba de oraş, cred că am cam stagnat şi că am rămas în urmă“.

Viorel Marineasa, scriitor, 63 ani: „Cred că e un titlu mai degrabă nostalgic, un orgoliu fără acoperire întotdeauna. Ideea e că acum nu mai suntem ce a fost Banatul interbelic, adică fruncea din punct de vedere organizatoric, economic, dar niciodată cultural“.

Mile Cărpenişan, jurnalist, 32 ani: „Banatul bunicilor mei a mai rămas doar o vagă amintire. Nu mai suntem parcă nici atât de făloşi ca altădată, pentru că poate nu mai avem cu ce să ne fălim. Suntem regiunea cu cele mai proaste drumuri din ţară. Avem golani care ne conduc destinele. Ne facem că nu vedem nesimţirea cu care ei îşi îndeasă în buzunare banii care trebuiau folosiţi pentru binele nostru. Timişoara a ajuns să fie un oraş sufocat din cauza incompetenţilor care se ocupă de managementul urban. Faza cu fruncea poate se va întoarce când în spatele ei se va afla şi creier, şi poftă de muncă“.


( sursa : http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/801975/Mai-e-Banatul-fruncea/ )

vineri, 15 ianuarie 2010

LUGOJ



Cunoscut de foarte multă vreme drept capitală culturală a Banatului, Lugojul este un centru activ de spiritualitate românească. Acest lucru este ilustrat cel mai bine de binecunoscutele versuri din folclor, cu care lugojenii se mândresc: "Nu-i român ca bănăţanu’, bănăţan ca lugojanu’..."

Ultimii ani au înnoit şi extins coordonatele pe care se desfăşoară economia lugojeană, conferindu-i o dezvoltare constantă. Atraşi de vitalitatea şi dinamismul oamenilor ce locuiesc aici, numeroşi investitori şi-au concentrat activitatea în Lugoj, uneori aceasta suprapunându-se în mod fericit pe vechile tradiţii existente.

* 1334 – Lugojul este atestat pentru prima dată într-un registru pontifical de dare.
* 1369 - Prima atestare documentară a districtului Lugoj.
* 1376 - Se menţionează pentru prima dată „Cetatea Lugojului”.
* 1551 - Isabella, văduva regelui Ioan Zapolya, acordă Lugojului o diplomă de privilegii şi o emblemă.
* 1552-1658 - În luptele cu turcii, Banatul de Lugoj-Caransebeş îşi păstrează autonomia şi se uneşte cu Transilvania.
* 1658-1718 - Lugojul ajunge sub stăpânire turcească.
* 1699 - Turcii demolează „Cetatea Lugojului”.
* 1718 - Lugojul trece sub stăpânire austriacă şi devine reşedinţa districtului Lugoj-Făget. Începe colonizarea cu populaţie germană, formându-se pe malul stâng al Timişului comuna „Lugojul German”.
* 1778 - În urma încorporării Banatului în Ungaria, Lugojul devine reşedinţa comitatului Caraş.
* 1795 - Lugojul Român şi Lugojul German se unifică sub titlul de „Târguşorul cameral Lugoj”.
* 1848 - Marea Adunare Naţională de pe Câmpul Libertăţii, prezidată de Eftimie Murgu.
* 1850 - Prin rezoluţie imperială, Lugojul devine reşedinţa Episcopiei Greco-Catolice din Banat.
* 1881 - Se formează judeţul Caraş-Severin cu reşedinţa la Lugoj.
* 1889 - Lugojul dobândeşte statutul de municipiu.
* 1892-1894 - Mişcarea Memorandistă - se afirmă drepturile identitare ale naţiunii române în cadrul Monarhiei Dualiste Austro-Ungare.
* 1918 - Marea Adunare Naţională, în urma Primului Război Mondial, după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar.
* 1918 - Unirea Ardealului şi Banatului cu România - Cetăţenii Lugojului participă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
* 1925 - Judeţul Caraş-Severin se desparte în două. Lugojul devine capitala judeţului Severin.
* 1945-1989 - Perioada dominaţiei regimului comunist.
* 1989 -Lugojul, al doilea oraş liber de dictatură din România.

În cadrul judeţului Timiş, Lugojul este situat în partea central-estică, fiind al doilea municipiu din judeţ ca mărime, dezvoltare economică şi populaţie. Municipiul Lugoj are două sate aparţinătoare, Măguri şi Tapia, împreună cu care ocupă o suprafaţă de 9.956 ha. Numărul de locuitori ai Municipiului Lugoj consemnati în 2005 este de 45.679. Structura etnică arată procentual în felul următor: români (82,9%), maghiari (9,6%), germani (2,9%), romi (2,4%), ucraineni (1,6%), altele (0,6%).

Din punct de vedere climatic, zona Lugojului se încadrează în climatul temperat continental moderat, cu influenţe din vestul şi sudul continentului, caracterizat prin ierni blânde şi veri răcoroase.

Ca urmare a poziţiei avantajoase a oraşului – în vestul României, 130 km faţă de graniţa cu Ungaria, 55 km faţă de Aeroportul Internaţional Timişoara, punct vamal propriu şi situarea pe două artere principale DN 68 şi E 70 – Lugojul cunoaşte o dezvoltare industrială şi economică fără precedent. Firme de renume precum Rieker, Villeroy & Boch, Honeywell, Hella, Autoliv şi Interspitzen şi-au deschis aici spaţii de producţie. S-a dezvoltat astfel o nouă platformă industrială – Tapiei – pe lângă cea veche – Timişoarei. Municipalitatea Lugoj pune la dispoziţie o nouă Zonă Industrială, pe drumul european E 70, şi oferă 61 ha „greenfield” pentru construirea de spaţii de producţie.

Din străvechime capitală culturală a Banatului, Lugojul continuă să fie o prezenţă vie în contemporaneitatea culturală naţională, dar, în acelaşi timp, graţie patrimoniului artistic şi numeroaselor evenimente culturale, contribuind la crearea coordonatelor specifice unui oraş european.


Muzeul de Istorie şi Etnografie, Teatrul „Traian Grozăvescu”, Biblioteca Municipală, Galeria „Pro Arte”, bisericile, instituţiile de învăţământ, presa locală, posturile de radio şi televiziune, Universitatea Europeană Drăgan sunt repere care stau la baza unui climat cultural efervescent, demonstrând că actuala generaţie a înţeles mesajul înaintaşilor, intelectuali care s-au străduit să creeze o elită culturală generatoare de împliniri.

Mândri de obârşiile lor, lugojenii nu uită să arate mereu că, aici, au trăit şi au creat, pornind apoi în lume, Coriolan Brediceanu, Ion Vidu, A. C. Popovici, Filaret Barbu, Traian Grozăvescu, Josif Constantin Drăgan şi atâţia alţii, cu toţii având contribuţii decisive în muzică, literatură, istorie, economie şi educaţie.

Puteti gasi articole deosebite accesand si : http://www.lugojul.ro/originea-numelui-municipiului-lugoj.php

( http://www.primarialugoj.ro/ ; http://www.lugojul.ro/ )

ANA BLANDIANA


Ana Blandiana (n. 25 martie 1942, Timişoara) este pseudonimul Otiliei Valeria Coman, o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică contemporană din România. Înainte de revoluţia din 1989, faimos disident şi apărător al drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte prin declaraţii publice în interviuri acordate postului Europa Liberă şi unor publicaţii străine direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu. De asemenea om public, s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice şi conduce memorialul de la Sighet, un muzeu al crimelor comunismului şi un centru de cercetare care organizează anual conferinţe şi congrese care-i adună pe cercetătorii fenomenului totalitar de stânga din toată lumea.

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităţi, academii, organizaţii culturale — mai multe călătorii de documentare şi studiu în diverse ţări europene şi a participat la congrese şi festivaluri de poezie. în afara volumelor menţionate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare şi articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca şi nenumărate conferinţe.

Cărţi de poezie:

Persoana intaia plural, 1964; Calcaiul vulnerabil, 1966; A treia taina, 1969; 50 de poeme, 1970; Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972; Poeme, 1974; Somnul din somn, 1977; Intamplari din gradina mea, 1980; Ochiul de greier, 1981; Ora de nisip, 1984; Stea de prada, 1986; Alte intamplari din gradina mea, 1987; Intamplari de pe strada mea, 1988; Poezii, 1988; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de poeme, 1991; In dimineata de dupa moarte, 1996; La cules ingeri, 1997, 2003, 2004; Cartea alba a lui Arpagic, 1998; Balanta cu un singur talger, 1998; Soarele de apoi, 2000; Refluxul sensurilor, 2004.

Cărţi de proză:

Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 - nuvele fantastice; Proiecte de trecut, 1982 - nuvele fantastice; ambele volume au aparut sub titlul Orasul topit si alte povestiri fantastice in 2004; Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 - roman; Imitatie de cosmar, 1995 - nuvele.


Premii literare

Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Romane, 1970; Premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 1982; Premiul International "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul National de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul International "Vilenica", 2002.

Interdicţii de publicare

1959-1964, 1985, 1988-1989.

În 1990, Ana Blandiana reinfiinteaza PEN Clubul Roman al carei presedinte devine. Este unul dintre initiatorii Aliantei Civice pe care o conduce intre 1991 si 2001. Fondator si presedinte al Academiei Civice, care realizeaza sub egida Consiliului Europei Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet. Membra a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie "Stephane Mallarme" si a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).


Ana Blandiana : Dangăt de fructe

De ce nu ne-am intoarce în livezi,
În liniştea-ntreruptă doar de poame,
Unde pe mii de ani 'nainte vezi
Rostogolindu-se aceleaşi toamne;
Şi orice grindini ar aduce norii
Din tulburate ceruri megieşe,
Ca-n cele mai de mult istorii
Cireşii murmura cireşe;
Legile basmelor se schimbă
Adesea printre paradise,
În doar de ei ştiuta limba
Caişii spun mereu caise;
Şi, ca şi cum nimic in lume
Nu-i poate face să dispere,
De mii de ani, mereu, anume,
Merii rostesc aceleaşi mere...
O, ceas al lumii-n care roade bat
Secunde sîmburi, ore dulci cu miez,
Ani deveniţi alcool, un secol beat
De dangătul de fructe din livezi...




(se pot gasi si alte detalii despre Ana Blandiana si la : http://www.humanitas.ro/ana-blandiana ; http://www.poezie.ro )