Puteti asculta Radio Sufletel descarcand playlistul CLICK AICI !

Get graphics at Nackvision.com
Get graphics at Nackvision.com

De ce falosi?...De ce fruncea?..Avem de ce !

De ce falosi?...De ce fruncea?..Avem de ce !
Get graphics at Nackvision.com
Get graphics at Nackvision.com

Banatul este regiunea istorică din vestul României, dintre Dunăre, Tisa, Mureş şi Carpaţi. Circa două treimi din Banat s-a unit cu România şi o treime a fost acordată Serbiei, conform tratatelor din 1920. Banatul mai cuprinde şi o mică bucată de teritoriu între Mureş, Seghedin şi Beba Veche, aflată astăzi pe teritoriul Ungariei. Partea românească din vechiul Banat se întinde astăzi pe teritoriul a cinci judeţe: cuprinde judeţele Timiş şi Caraş-Severin în totalitate, include teritoriul la sud de Mureş din judeţul Arad, zona Orşovei din judeţul Mehedinţi şi câteva comune din judeţul Hunedoara.

Banatul nu mai există ca entitate politică distinctă din 1919, dar continuă să fie considerată o regiune istorică şi culturală funcţională a României moderne. Centrul său economic, cultural şi spiritual se află la Timişoara, la care se alătură Reşiţa, Lugojul, Caransebeşul sau Oraviţa, toate oraşe care au jucat un rol de prim-rang în istoria regiunii. În ultimii ani, rolul administrativ regional începe să fie înlocuit de regiunea de dezvoltare Vest, care se suprapune aproximativ peste zona Banatului.

În timpuri străvechi teritoriul a fost locuit de daci şi a făcut parte din provincia romană Dacia. În evul mediu timpuriu a existat o formaţiune statală româno-slavă, ducatul lui Glad şi a urmaşului său Ahtum. În secolele X-XI, Banatul a fost cucerit de unguri. De la mijlocul secolului al XVI-lea până la începutul secolului al XVIII-lea a fost paşalâc turcesc.

După 1716 a fost cuprins în Imperiul habsburgic şi a avut până în 1778 administraţie germană. Din acest an este încorporat Ungariei şi până în 1918 va avea administraţie maghiară. Destrămarea imperiului austro-ungar de la finele primului război mondial s-a soldat cu împărţirea Banatului între România (zona de nord-est, cu populaţie majoritar românească) şi Serbia (zona de sud-vest, cu populaţie predominant sârbă). Proclamată la 1918, unirea Banatului cu România s-a pus efectiv în practică în 1919, atunci când, la data de 3 august, trupele române au intrat în Timişoara şi au instaurat administraţia românească.

Get graphics at Nackvision.com
Get graphics at Nackvision.com
Get graphics at Nackvision.com

Get graphics at Nackvision.com
Get graphics at Nackvision.com

miercuri, 6 ianuarie 2010

LILIANA LAICHICI


“Cu cativa ani in urma, am fost invitata sa prezint la Timisoara un mare spectacol prin care artistii Banatului s-au adunat pentru a contribui prin cantecul lor la restaurarea vechii Catedrale. Pe langa interpreti cu care colaboram foarte frecvent, erau si cativa pe care nu-i ascultasem niciodata cantand direct in fata publicului. Am remarcat, din locsorul pe care il ocupam intre prezentari in spatele scenei, un glas generos de fata care doinea cum numai banatenii stiu sa doineasca. Obisnuita inca de cand lucram la radio cu acel exercitiu foarte util de a recunoaste imediat vocea, cantecul si zona folclorica am incercat sa aflu interpreta, n-am reusit, pentru ca pana atunci n-o ascultasem. Am aflat ca se numea Liliana Laichici. Cand a iesit din scena am vazut-o. Mititica, toata numai ochi, niste ochi mari, verzi, parca si mai mari si mai verzi din cauza emotiilor. Mi-a oferit doua discuri. Cum de n-o ascultasem pana atunci? Am incercat sa repar greseala invitand-o in concertele noastre si Liliana Laichici, in timp, a devenit colaborator permanent al emisiunii Tezaur Folcloric. Mi-am dat seama ca, desi tanara, face parte dintre acei interpreti de "moda veche" pe care succesul nu-i schimba, nu-i face sa nu mai fie oameni. Totdeauna gata sa primeasca un sfat, chiar cautand sa afle si sa respecte parerea altora, preocupata de a prezenta de fiecare data un repertoriu de calitate, Liliana Laichici pastreaza cu drag amintirea marilor interpreti ai Banatului. In lumea de azi in care toti alearga dupa succes rapid, Liliana se straduieste sa-si creeze pas cu pas un drum numai al ei. Isi alcatuieste repertoriul cu migala si truda, gandeste fiecare cuvant cantat si nu face prea multe concesii pentru a obtine aplauze. Ascultand-o, ne dam seama ca ii place sa priveasca in jur, isi iubeste locurile unde a copilarit si, de dragul alor sai, si-ar dori sa opreasca clipa, sau ar vrea macar sa-i poata ocroti, sa nu-i lase atinsi de aripa timpului. Sa existe mereu langa ea cei care i-au dat viata si cantecul, cei care au invatat-o sa gaseasca drumul drept. Poate tocmai de aceea isi doreste sa-si poata odihni la randu-i privirile pe chipul unui copil."

MARIOARA MURARESCU



M-am nascut la Lugoj, la inceputul unei toamne frumoase, intr-o familie de oameni simpli dar care m-au inconjurat cu dragostea lor in fiecare zi din viata mea. Am avut parte de o copilarie ca in povesti si cu greu mi-as fi putut dori mai mult, pentru ca nu mi s-a spus prea des "nu se poate".
Am inceput sa merg la scoala exact la 7 ani, pentru ca sunt nascuta in prima zi de scoala, ca eleva a Scolii Generale nr 3 din Lugoj, dar vacantele mi le petreceam, din prima pana in ultima zi, la Honorici, un sat pitoresc, asezat pe trei dealuri, pe care le-am batut centimetru cu centimetru in fiecare vacanta. Parintii si bunicii mei, atat cei paterni de la Honorici, cat si cei materni de la Susani, m-au crescut cu dragoste, fara prea multe restrictii, dar totusi au reusit sa ma faca sa inteleg chiar din primii ani de viata, ce se asteapta de la mine. Tot de la ei am mostenit dragostea pentru muzica populara si pentru muzica in general. Tata imi spunea adesea ca "ma face artista" si doar de putine ori m-am gandit sa urmez alt drum, dar se pare ca Dumnezeu a vrut totusi sa implineasca visul tatalui meu.
Acesti ani minunati m-au inspirat si continua sa ma inspire in multe dintre textele mele. Tot la 7 ani am inceput sa studiez vioara la scoala de muzica din Lugoj. Nu stiu de ce am ales vioara, cred ca mi-a placut sintagma "vioara e regina instrumentelor". La 13 ani am plecat la Timisoara, la Liceul de Arta "Ion Vidu” in clasa a saptea, am muncit din greu, dar la liceu am intrat cu 10, la sectia canto. A fost o mare bucurie si o mare realizare.
Au urmat apoi anii de facultate la Universitatea de Vest, sectia romana-franceza. In toata aceasta perioada am cantat si am colaborat cu cele mai prestigioase ansambluri din Timisoara, am participat la diverse concursuri nationale, de fiecare data reusind sa aduc acasa unul dintre primele premii. Desigur, toate aceste reusite mi-au dat curaj si incredere sa perseverez, sustinuta in continuare de familia mea. Dupa absolvirea facultatii am lucrat timp de cativa ani la catedra, ca profesor de limba romana implinindu-mi unul din visele de copil, indelung exersat cu papusile mele. Timpul nu mi-a mai permis insa sa urmez o cariera didactica asa ca in ultimii ani m-am dedicat doar muzicii.
Am facut diverse inregistrari, concretizate in albume, fiecare reprezentand o etapa din viata mea, dar cel mai important moment in cariera mea muzicala a fost intalnirea cu doamna Marioara Murarescu, cea care mi-a deschis drumul spre o alta lume, spre un alt nivel la care nu indrazneam sa sper. A fost un moment de cotitura in cariera mea, care mi-a dat ocazia sa cant alaturi de cei mai mari solisti din tara, sa-mi vad numele pe afise in diverse distributii de invidiat.
Aceasta meserie mi-a oferit ocazia sa vad lumea. Am vizitat o buna parte dintre tarile Europei, Statele Unite ale Americii, Canada, Emiratele Arabe si lista este deschisa.
Ma simt norocoasa ca pot sa fac dintr-o pasiune un mod de viata, si nu-i pot multumi lui Dumnezeu indeajuns pentru cat de darnic a fost cu mine.

( http://www.lilianalaichici.ro/)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu