LILIANA LAICHICI

“Cu cativa ani in urma, am fost invitata sa prezint la Timisoara un mare spectacol prin care artistii Banatului s-au adunat pentru a contribui prin cantecul lor la restaurarea vechii Catedrale. Pe langa interpreti cu care colaboram foarte frecvent, erau si cativa pe care nu-i ascultasem niciodata cantand direct in fata publicului. Am remarcat, din locsorul pe care il ocupam intre prezentari in spatele scenei, un glas generos de fata care doinea cum numai banatenii stiu sa doineasca. Obisnuita inca de cand lucram la radio cu acel exercitiu foarte util de a recunoaste imediat vocea, cantecul si zona folclorica am incercat sa aflu interpreta, n-am reusit, pentru ca pana atunci n-o ascultasem. Am aflat ca se numea Liliana Laichici. Cand a iesit din scena am vazut-o. Mititica, toata numai ochi, niste ochi mari, verzi, parca si mai mari si mai verzi din cauza emotiilor. Mi-a oferit doua discuri. Cum de n-o ascultasem pana atunci? Am incercat sa repar greseala invitand-o in concertele noastre si Liliana Laichici, in timp, a devenit colaborator permanent al emisiunii Tezaur Folcloric. Mi-am dat seama ca, desi tanara, face parte dintre acei interpreti de "moda veche" pe care succesul nu-i schimba, nu-i face sa nu mai fie oameni. Totdeauna gata sa primeasca un sfat, chiar cautand sa afle si sa respecte parerea altora, preocupata de a prezenta de fiecare data un repertoriu de calitate, Liliana Laichici pastreaza cu drag amintirea marilor interpreti ai Banatului. In lumea de azi in care toti alearga dupa succes rapid, Liliana se straduieste sa-si creeze pas cu pas un drum numai al ei. Isi alcatuieste repertoriul cu migala si truda, gandeste fiecare cuvant cantat si nu face prea multe concesii pentru a obtine aplauze. Ascultand-o, ne dam seama ca ii place sa priveasca in jur, isi iubeste locurile unde a copilarit si, de dragul alor sai, si-ar dori sa opreasca clipa, sau ar vrea macar sa-i poata ocroti, sa nu-i lase atinsi de aripa timpului. Sa existe mereu langa ea cei care i-au dat viata si cantecul, cei care au invatat-o sa gaseasca drumul drept. Poate tocmai de aceea isi doreste sa-si poata odihni la randu-i privirile pe chipul unui copil."

MARIOARA MURARESCU



M-am nascut la Lugoj, la inceputul unei toamne frumoase, intr-o familie de oameni simpli dar care m-au inconjurat cu dragostea lor in fiecare zi din viata mea. Am avut parte de o copilarie ca in povesti si cu greu mi-as fi putut dori mai mult, pentru ca nu mi s-a spus prea des "nu se poate".
Am inceput sa merg la scoala exact la 7 ani, pentru ca sunt nascuta in prima zi de scoala, ca eleva a Scolii Generale nr 3 din Lugoj, dar vacantele mi le petreceam, din prima pana in ultima zi, la Honorici, un sat pitoresc, asezat pe trei dealuri, pe care le-am batut centimetru cu centimetru in fiecare vacanta. Parintii si bunicii mei, atat cei paterni de la Honorici, cat si cei materni de la Susani, m-au crescut cu dragoste, fara prea multe restrictii, dar totusi au reusit sa ma faca sa inteleg chiar din primii ani de viata, ce se asteapta de la mine. Tot de la ei am mostenit dragostea pentru muzica populara si pentru muzica in general. Tata imi spunea adesea ca "ma face artista" si doar de putine ori m-am gandit sa urmez alt drum, dar se pare ca Dumnezeu a vrut totusi sa implineasca visul tatalui meu.
Acesti ani minunati m-au inspirat si continua sa ma inspire in multe dintre textele mele. Tot la 7 ani am inceput sa studiez vioara la scoala de muzica din Lugoj. Nu stiu de ce am ales vioara, cred ca mi-a placut sintagma "vioara e regina instrumentelor". La 13 ani am plecat la Timisoara, la Liceul de Arta "Ion Vidu” in clasa a saptea, am muncit din greu, dar la liceu am intrat cu 10, la sectia canto. A fost o mare bucurie si o mare realizare.
Au urmat apoi anii de facultate la Universitatea de Vest, sectia romana-franceza. In toata aceasta perioada am cantat si am colaborat cu cele mai prestigioase ansambluri din Timisoara, am participat la diverse concursuri nationale, de fiecare data reusind sa aduc acasa unul dintre primele premii. Desigur, toate aceste reusite mi-au dat curaj si incredere sa perseverez, sustinuta in continuare de familia mea. Dupa absolvirea facultatii am lucrat timp de cativa ani la catedra, ca profesor de limba romana implinindu-mi unul din visele de copil, indelung exersat cu papusile mele. Timpul nu mi-a mai permis insa sa urmez o cariera didactica asa ca in ultimii ani m-am dedicat doar muzicii.
Am facut diverse inregistrari, concretizate in albume, fiecare reprezentand o etapa din viata mea, dar cel mai important moment in cariera mea muzicala a fost intalnirea cu doamna Marioara Murarescu, cea care mi-a deschis drumul spre o alta lume, spre un alt nivel la care nu indrazneam sa sper. A fost un moment de cotitura in cariera mea, care mi-a dat ocazia sa cant alaturi de cei mai mari solisti din tara, sa-mi vad numele pe afise in diverse distributii de invidiat.
Aceasta meserie mi-a oferit ocazia sa vad lumea. Am vizitat o buna parte dintre tarile Europei, Statele Unite ale Americii, Canada, Emiratele Arabe si lista este deschisa.
Ma simt norocoasa ca pot sa fac dintr-o pasiune un mod de viata, si nu-i pot multumi lui Dumnezeu indeajuns pentru cat de darnic a fost cu mine.
( http://www.lilianalaichici.ro/)