TAT BANATU-I FRUNCEA

2010-07-23T05:33:00.000-07:00

Radio Sufletel reia ciclul de emisiuni "TEZAUR - PROMOVARI FOLCLOR " in care veti putea asculta multe din vocile tinerei generatii de tineri care ,mai timid sau cu indrazneala,bat la portile vietii artistice.

Realizatorul si moderatorul acestei emisiuni Eugen Emeric Chvala invita si pe aceasta cale tinerii interpreti sa ne contacteze in vederea incheierii contractelor de colaborare .

2010-01-22T15:36:00.000-08:00

VINO AICI - ZOIA ALECU

2010-01-18T05:15:00.000-08:00

Voices Of Spring Waltz - Johann Strauss Jr.

2010-01-17T17:18:00.000-08:00

TOT BANATU-I FRUNCEA !

2010-01-16T02:19:00.000-08:00

Iata cateva opinii despre aceasta formula ce a nascut si naste inca dezbateri :

" Nimeni nu ştie când a apărut zicala „Banatu-i fruncea“. Specialiştii în etnologie şi istorie nu au făcut decât să constate existenţa ei. „Este formula cea mai cunoscută a unui stereotip intern şi autoevaluator. De obicei, suntem obişnuiţi cu stereotipuri externe şi defăimătoare. Nu e o surpriză să credem lucruri frumoase despre noi, toate populaţiile de pe Pământ cred despre ele că reprezintă cea mai bună soluţie de organizare socială, surpriza vine din aceea că, în Banat, acest lucru e afirmat cu tărie“, explică Otilia Hedeşan, etnolog în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii de Vest. ... "

„Dintr-o perspectivă sociologică, se poate proba că Banatul, în general, şi Timişoara, în special, continuă să reprezinte «fruncea», cel puţin în câteva registre. Vorbim aici de un spirit antreprenorial mai animat, de un capital social mai bogat, caracterizat în primul rând printr-o încredere interpersonală ridicată; vorbim de respect al cuvântului dat mai fair-play decât în restul ţării. Bănăţenii sunt fruncea pentru că mereu, de două secole şi jumătate încoace, găsim aici o deschidere interetnică foarte generoasă“, explică sociologul Alin Gavreliuc.

Un atuu este faptul că, din Timi- şoara sau Banat, au fost lansate o multitudine de premiere naţionale sau europene: prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Habsburgic (1815); primul oraş al României cu străzile iluminate cu gaz (1855); primul oraş din Europa iluminat electric (1884); prima stradă asfaltată (1895), primul tramvai electric (1899) din România şi, mai recent, naşterea primului copil conceput in vitro în România şi realizarea primului copil prin embriotransfer la mama purtă- toare (1996).

În statisticile naţionale, bănăţenii sunt cei mai buni plătitori de taxe la buget. Că nu primesc înapoi nici măcar jumătate, e trauma lor perpetuă. De aici conflictul cu „miticii“, cu „centrul“ care secătuieşte resursele locale. Timişenii sunt buni contribuabili, aşa că peste 85 la sută dintre ei îşi achită cu regularitate taxele şi impozitele, spune adjunctul şefului Finanţelor Publice Timiş, Doru Dudaş.

În ceea ce priveşte contribuţia la bugetul de stat, Timişul este între primele cinci judeţe din România care virează la vistieria statului una dintre cele mai mari sume. Şi la nivelul municipiului, peste 90 la sută dintre contribuabili îşi achită dările. În plus, şomajul la nivelul judeţului Timiş este unul dintre cele mai mici din ţară, de 1,3%, în timp ce media la nivel naţional este de 4,2%.

PRO

Ion Ardereanu, 64 de ani, militar de carieră: „Suntem fruncea pentru că suntem oameni curaţi, pentru că avem o doză ridicată de civilizaţie, pentru că suntem mândri de noi şi de Banat, pentru că aşa suntem noi: mai buni, mai cinstiţi, mai puţin hoţi decât alţii, credincioşi, cu frică de Dumnezeu. Pentru că la ştirile de la ora 5.00 apar alţii în 95% din cazuri“.

Cătălina Căpăţînă, 14 ani, elevă: „Eu am învăţat de la părinţi că noi, timişorenii, încă mai avem acel bun-simţ pe care mulţi l-au pierdut odată cu trecerea anilor. Tata zice că e acel bun-simţ care te face ca, aflat într-o intersecţie, să dai prioritate unuia pe care-l vezi grăbit“.

Alice Ghiţescu, masterand la Water Institute, Olanda, 28 de ani: „Oamenii de aici depun eforturi pentru a fi în pas cu Europa civilizată. Este cea mai dezvoltată zonă din punct de vedere economic, intelectual şi cultural. Când sunt în Olanda, mă mândresc că sunt din acest oraş şi le explic colegilor mei, veniţi din toată lumea, că Timişoara e mai evoluată, că viaţa e altfel acolo“.

CONTRA

Mircea Şurubariu, student, 21 de ani: „În sensul de comportament şi de gândire suntem undeva acolo sus, dar când vine vorba de oraş, cred că am cam stagnat şi că am rămas în urmă“.

Viorel Marineasa, scriitor, 63 ani: „Cred că e un titlu mai degrabă nostalgic, un orgoliu fără acoperire întotdeauna. Ideea e că acum nu mai suntem ce a fost Banatul interbelic, adică fruncea din punct de vedere organizatoric, economic, dar niciodată cultural“.

Mile Cărpenişan, jurnalist, 32 ani: „Banatul bunicilor mei a mai rămas doar o vagă amintire. Nu mai suntem parcă nici atât de făloşi ca altădată, pentru că poate nu mai avem cu ce să ne fălim. Suntem regiunea cu cele mai proaste drumuri din ţară. Avem golani care ne conduc destinele. Ne facem că nu vedem nesimţirea cu care ei îşi îndeasă în buzunare banii care trebuiau folosiţi pentru binele nostru. Timişoara a ajuns să fie un oraş sufocat din cauza incompetenţilor care se ocupă de managementul urban. Faza cu fruncea poate se va întoarce când în spatele ei se va afla şi creier, şi poftă de muncă“.

( sursa : http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/801975/Mai-e-Banatul-fruncea/ )

LUGOJ

2010-01-15T23:55:00.000-08:00

Cunoscut de foarte multă vreme drept capitală culturală a Banatului, Lugojul este un centru activ de spiritualitate românească. Acest lucru este ilustrat cel mai bine de binecunoscutele versuri din folclor, cu care lugojenii se mândresc: "Nu-i român ca bănăţanu’, bănăţan ca lugojanu’..."

Ultimii ani au înnoit şi extins coordonatele pe care se desfăşoară economia lugojeană, conferindu-i o dezvoltare constantă. Atraşi de vitalitatea şi dinamismul oamenilor ce locuiesc aici, numeroşi investitori şi-au concentrat activitatea în Lugoj, uneori aceasta suprapunându-se în mod fericit pe vechile tradiţii existente.

* 1334 – Lugojul este atestat pentru prima dată într-un registru pontifical de dare.
* 1369 - Prima atestare documentară a districtului Lugoj.
* 1376 - Se menţionează pentru prima dată „Cetatea Lugojului”.
* 1551 - Isabella, văduva regelui Ioan Zapolya, acordă Lugojului o diplomă de privilegii şi o emblemă.
* 1552-1658 - În luptele cu turcii, Banatul de Lugoj-Caransebeş îşi păstrează autonomia şi se uneşte cu Transilvania.
* 1658-1718 - Lugojul ajunge sub stăpânire turcească.
* 1699 - Turcii demolează „Cetatea Lugojului”.
* 1718 - Lugojul trece sub stăpânire austriacă şi devine reşedinţa districtului Lugoj-Făget. Începe colonizarea cu populaţie germană, formându-se pe malul stâng al Timişului comuna „Lugojul German”.
* 1778 - În urma încorporării Banatului în Ungaria, Lugojul devine reşedinţa comitatului Caraş.
* 1795 - Lugojul Român şi Lugojul German se unifică sub titlul de „Târguşorul cameral Lugoj”.
* 1848 - Marea Adunare Naţională de pe Câmpul Libertăţii, prezidată de Eftimie Murgu.
* 1850 - Prin rezoluţie imperială, Lugojul devine reşedinţa Episcopiei Greco-Catolice din Banat.
* 1881 - Se formează judeţul Caraş-Severin cu reşedinţa la Lugoj.
* 1889 - Lugojul dobândeşte statutul de municipiu.
* 1892-1894 - Mişcarea Memorandistă - se afirmă drepturile identitare ale naţiunii române în cadrul Monarhiei Dualiste Austro-Ungare.
* 1918 - Marea Adunare Naţională, în urma Primului Război Mondial, după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar.
* 1918 - Unirea Ardealului şi Banatului cu România - Cetăţenii Lugojului participă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
* 1925 - Judeţul Caraş-Severin se desparte în două. Lugojul devine capitala judeţului Severin.
* 1945-1989 - Perioada dominaţiei regimului comunist.
* 1989 -Lugojul, al doilea oraş liber de dictatură din România.

În cadrul judeţului Timiş, Lugojul este situat în partea central-estică, fiind al doilea municipiu din judeţ ca mărime, dezvoltare economică şi populaţie. Municipiul Lugoj are două sate aparţinătoare, Măguri şi Tapia, împreună cu care ocupă o suprafaţă de 9.956 ha. Numărul de locuitori ai Municipiului Lugoj consemnati în 2005 este de 45.679. Structura etnică arată procentual în felul următor: români (82,9%), maghiari (9,6%), germani (2,9%), romi (2,4%), ucraineni (1,6%), altele (0,6%).

Din punct de vedere climatic, zona Lugojului se încadrează în climatul temperat continental moderat, cu influenţe din vestul şi sudul continentului, caracterizat prin ierni blânde şi veri răcoroase.

Ca urmare a poziţiei avantajoase a oraşului – în vestul României, 130 km faţă de graniţa cu Ungaria, 55 km faţă de Aeroportul Internaţional Timişoara, punct vamal propriu şi situarea pe două artere principale DN 68 şi E 70 – Lugojul cunoaşte o dezvoltare industrială şi economică fără precedent. Firme de renume precum Rieker, Villeroy & Boch, Honeywell, Hella, Autoliv şi Interspitzen şi-au deschis aici spaţii de producţie. S-a dezvoltat astfel o nouă platformă industrială – Tapiei – pe lângă cea veche – Timişoarei. Municipalitatea Lugoj pune la dispoziţie o nouă Zonă Industrială, pe drumul european E 70, şi oferă 61 ha „greenfield” pentru construirea de spaţii de producţie.

Din străvechime capitală culturală a Banatului, Lugojul continuă să fie o prezenţă vie în contemporaneitatea culturală naţională, dar, în acelaşi timp, graţie patrimoniului artistic şi numeroaselor evenimente culturale, contribuind la crearea coordonatelor specifice unui oraş european.

Muzeul de Istorie şi Etnografie, Teatrul „Traian Grozăvescu”, Biblioteca Municipală, Galeria „Pro Arte”, bisericile, instituţiile de învăţământ, presa locală, posturile de radio şi televiziune, Universitatea Europeană Drăgan sunt repere care stau la baza unui climat cultural efervescent, demonstrând că actuala generaţie a înţeles mesajul înaintaşilor, intelectuali care s-au străduit să creeze o elită culturală generatoare de împliniri.

Mândri de obârşiile lor, lugojenii nu uită să arate mereu că, aici, au trăit şi au creat, pornind apoi în lume, Coriolan Brediceanu, Ion Vidu, A. C. Popovici, Filaret Barbu, Traian Grozăvescu, Josif Constantin Drăgan şi atâţia alţii, cu toţii având contribuţii decisive în muzică, literatură, istorie, economie şi educaţie.

Puteti gasi articole deosebite accesand si : http://www.lugojul.ro/originea-numelui-municipiului-lugoj.php

( http://www.primarialugoj.ro/ ; http://www.lugojul.ro/ )

ANA BLANDIANA

2010-01-15T23:44:00.001-08:00

Ana Blandiana (n. 25 martie 1942, Timişoara) este pseudonimul Otiliei Valeria Coman, o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică contemporană din România. Înainte de revoluţia din 1989, faimos disident şi apărător al drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte prin declaraţii publice în interviuri acordate postului Europa Liberă şi unor publicaţii străine direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu. De asemenea om public, s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice şi conduce memorialul de la Sighet, un muzeu al crimelor comunismului şi un centru de cercetare care organizează anual conferinţe şi congrese care-i adună pe cercetătorii fenomenului totalitar de stânga din toată lumea.

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităţi, academii, organizaţii culturale — mai multe călătorii de documentare şi studiu în diverse ţări europene şi a participat la congrese şi festivaluri de poezie. în afara volumelor menţionate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare şi articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca şi nenumărate conferinţe.

Cărţi de poezie:

Persoana intaia plural, 1964; Calcaiul vulnerabil, 1966; A treia taina, 1969; 50 de poeme, 1970; Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972; Poeme, 1974; Somnul din somn, 1977; Intamplari din gradina mea, 1980; Ochiul de greier, 1981; Ora de nisip, 1984; Stea de prada, 1986; Alte intamplari din gradina mea, 1987; Intamplari de pe strada mea, 1988; Poezii, 1988; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de poeme, 1991; In dimineata de dupa moarte, 1996; La cules ingeri, 1997, 2003, 2004; Cartea alba a lui Arpagic, 1998; Balanta cu un singur talger, 1998; Soarele de apoi, 2000; Refluxul sensurilor, 2004.

Cărţi de proză:

Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 - nuvele fantastice; Proiecte de trecut, 1982 - nuvele fantastice; ambele volume au aparut sub titlul Orasul topit si alte povestiri fantastice in 2004; Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 - roman; Imitatie de cosmar, 1995 - nuvele.

Premii literare

Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Romane, 1970; Premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 1982; Premiul International "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul National de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul International "Vilenica", 2002.

Interdicţii de publicare

1959-1964, 1985, 1988-1989.

În 1990, Ana Blandiana reinfiinteaza PEN Clubul Roman al carei presedinte devine. Este unul dintre initiatorii Aliantei Civice pe care o conduce intre 1991 si 2001. Fondator si presedinte al Academiei Civice, care realizeaza sub egida Consiliului Europei Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet. Membra a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie "Stephane Mallarme" si a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).

Ana Blandiana : Dangăt de fructe

De ce nu ne-am intoarce în livezi,
În liniştea-ntreruptă doar de poame,
Unde pe mii de ani 'nainte vezi
Rostogolindu-se aceleaşi toamne;
Şi orice grindini ar aduce norii
Din tulburate ceruri megieşe,
Ca-n cele mai de mult istorii
Cireşii murmura cireşe;
Legile basmelor se schimbă
Adesea printre paradise,
În doar de ei ştiuta limba
Caişii spun mereu caise;
Şi, ca şi cum nimic in lume
Nu-i poate face să dispere,
De mii de ani, mereu, anume,
Merii rostesc aceleaşi mere...
O, ceas al lumii-n care roade bat
Secunde sîmburi, ore dulci cu miez,
Ani deveniţi alcool, un secol beat
De dangătul de fructe din livezi...

(se pot gasi si alte detalii despre Ana Blandiana si la : http://www.humanitas.ro/ana-blandiana ; http://www.poezie.ro )

CLIPA DE SEARA

2010-01-15T04:25:00.001-08:00

Clipesc des învăluit de-a nopţii umbre
pretutindeni domneşte tăcerea încercând să destrame pânza ţesută
straina pânză ce desparte identităţi semănate de vânt
…departe razele înalţă orizontul
… departe mi-am lăsat inima zălog
gândurile rătăcesc prin lumina ce separă ceaţa de întuneric
găsindu-mă risipit peste câmpia învăluită de maci
dar nu mă las...clipesc
clipesc des mintea se goleşte de gânduri
poate prea des sufletul moare printre ziduri
când luna topeşte noaptea sub stele
pentru că
doare imaginea trecătoare a unui timp
mai rar nu pot mă îndrăgostesc de propria soartă
ceaţa nu dispare iar noaptea pluteşte din nou în aer
Oi fi eu însumi parte din ea sau doar amintiri cu trupul firav
sau doar un gand exilat înlăuntru
un rand odihnindu-se în albul foii
un semn că exişti
alt semn că existăm
un ..."esc" ?
De ce sufletul tremură atunci când clipesc
...precum o ramură de măr
furată din EU-l ceresc ?
hai să deschidem porţile căutătorului de vise
secundele vor alerga una câte una
desluşind chipuri printre crengi
Straină lacrima-i departe
a ros
a zmuls uneori zilei de mâine
răsuflarea
acum nu mai desparte
'i departe...
eu tot aici
aşa cum mă ştiu vorbind încet
cum mă vreau...împărtăşind cuvântul
Vorbesc cu mine pe-un depărtat ecou de strună
muşcând din fiecare clipă sorbind destinul
mă ard încet ... în mine mă ascund
în ramura 'plecată
clipind prea des
sunt eu
pe jumătate orb

O CLIPA DIN ROMANIA SUFLETULUI MEU .1.

2010-01-15T04:08:00.000-08:00

Cel mai frumos fund din lume !

2010-01-15T04:03:00.000-08:00

Un bănăţean are cel mai frumos posterior din lume

Sloggi, o firma arhicunoscuta de lenjerie intima, a organizat miercuri un concurs pentru barbati si femei, la Munchen, pentru cel mai frumos posterior din lume. La barbati castigatorul a fost un roman, Andrei Andrei in varsta de 24 de ani iar la fete de o bulgaroaica, Kristina Dimitrova in varsta de 19 ani. Juriul a fost format din designeri de moda, coregrafi, fotografi si un psiholog. In finala au participat 42 de candidati din 26 de tari, din 15 000 inscrisi in concurs, care a fost precedata de un concurs pe site sloggi.com, unde participantii au avut posibilitatea sa-si posteze pozele. Castigatorii au primit premii ce constau intr-un contract de model cu marca Sloggi, 10 000 de EURO si o asigurare pe viata pentru partea corpului care i-a facut celebri. Acuma e prima oara cand aud de un asa fel de concurs, defapt daca s-a organizat CM de mancat urizici crude ce sa mai. Totusi bine ca e un roman acolo, macar atat daca nu si la ceva Sport. Andrei Andrei s-a nascut in Arad, in 1984. Are 1,83 metri inaltime si 78 de kilograme si practica modelingul de aproape doi ani, timp in care a calatorit prin Turcia, China, Tailanda, Malaezia si Singapore. S-a scos baiatu cu un contract cu acea firma de lenjerie, banii fiind o chestie micuta.

( sursa : dani-hellgaming.com/ )

ORAVITA

2010-01-15T00:52:00.000-08:00

Oravita se afla in partea de sud vest a judetului Caras-Severin,langa paralela 45. Oravita se invecineaza spre est la 20 km cu orasul Anina, spre nord-vest la 49 km cu municipiul Resita, spre sud la 48 km cu orasul Moldova Noua.Longitudine 21.6894444 Altitude (meters) 289 Population: 15.524 (2000 Suprafata totala (ha): 16.406 Paduri: 6.973 ha Ape: 69 ha Drumuri: 232 ha Sate componente-suburbii: Agadici, Bradisoru de Jos, Brosteni, Rachitova Cartiere: Ciclova Montana
Pe baza resurselor si exploatarilor miniere din zona (amintite din secolele XIV-XV), Oravita a devenit, începând din secolul al XVIII-lea, cel mai important centru economic si cultural al Carasului.
Orasul are astazi circa 15.000 de locuitori. În apropierea localitatii trece paralela 45.

Din punct de vedere al toponomiei, denumirea de Oravita se trage din limba slava, respectiv "Oravetz" însemnând "Dumbrava de nuci"
Prezentarea istoricului orasului este realizata prin punctarea diferitelor evenimente importante si a datelor acestora:
1690 - Prima atestare documentara (Conscriptia lui Marsigli)
1363-1437 - Documente ce atesta mineri în jurul Oravitei
1717 - Mentionata comuna Oravita
1721 - Construirea cuptorului de topire a fierului (fabrica de ciocane)
1729 - Se înfiinteaza Scoala gratuita de minerit si fierarit
1730 - Se înfiinteaza Oficiul Suprem al minerilor
1733 - Se înfiinteaza Scoala primara catolica
1736 - Se înfiinteaza Casa de ajutor reciproc
1737 - Participarea oravitenilor la rascoala împotriva habsburgilor

1738 - Razboiul cu turcii distruge fabricile din Oravita si Ciclova
1777 - Se înfiinteaza prima scoala primara româneasca
1781 - Se construieste Biserica greco-catolica
1793 - Apare gimnaziu de 4 clase
1816 - Se construieste primul teatru din tara (Teatrul Mihai Eminescu)
1848 - Are loc o miscare culturala
1854 - Oravita-Bazias - prima linie de cale ferata din tara
1855 - Se da în functiune Marea Monetarie
1870 - Se înfiinteaza Compania de Pompieri Voluntari
1872 - Se construieste Gradina de Tir
1875 - Oravita-Anina - prima linie de cale ferata montana din tara
1877 - Se da în folosinta "Biblioteca Noastra"
1878 - Se da în folosinta Statiunea Marila
1887 - Se construieste Banca Oraviteana
1890 - Se înfiinteaza Clubul Turistic
1895 - Se construieste o moara cu aburi (lânga gara)
1900 - Se înfiinteaza Banca Comerciala si Industriala
1913 - Scoala civila se transforma în liceu de 8 clase
1920 - Se construieste Palatul Prefecturii
1926 - Începând cu aceasta data Oravita devine capitala de judet
1931-1932 - Se construieste Palatul Prefecturii azi Primaria Oravita (arh. Henriette Delavrancea, prima d-na arhitect român, membra a organizatiei arhitectilor din Paris
1932 - Apare revista culturala "Vatra Banatului"

Personalitati Oravitene

DAMASCHIN BOJINCĂ (1801-1869) - Născut în Gârlişte,elev al Gimnaziului Latin din Oraviţa, student în filozofie şi drept la Seghedin şi Oradea, redactor la ?Biblioteca Românească� din Pesta, istoric prestigios din şcoala romantică a istoriografiei naţionale,jurist consult al Principatului Moldovei, rectorul Seminarului Veniamin din Iaşi, profesor la Academia Mihăileană de aici, apoi ministru al justiţiei în România Vechiului Regat, organizatorul arhivelor naţionale ca instituţie
SIMEON MANGIUCA (1831-1890) - Academician, originar din satul Broşteni, suburbana Oraviţei astăzi, lingvist de renume, dialectolog.
GHEORGHE AZAP - Născut în Ticvaniul Mic, sat din preajma Oraviţei, la 26 iulie 1939. Poet, participant activ la viaţa culturală din Oraviţa postbelică, întemeietorul revistei pentru sate "Răzoare" (1993-1997)
IOAN NIUNI (NIUNY) (1782 ? - 1849 ?) - Arhitectul Teatrului Vechi, cel dintâi edificiu teatral din spaţiul românesc.

AURELIE IANA (1867-1948) - Preot în Maidan-Brădişorul de Jos, lângă Oraviţa, culegător de folclor, în corespondenţă cu Simeon Florea Marian, Haşdeu, Iorga, Blaga.

ORASE APROPIATE

122 km - Timisoara (municipiu, resedinta judetului Timis)
48 km - Moldova Noua (port la Dunare)
20 km - Anina
58 km - Resita (Resedinta de judet)

CAI DE ACCES IN LOCALITATE
CFR DN

Timisoara-Oravita Moldova Noua-Oravita
Anina-Oravita Resita-Oravita
Resita-Oravita Timisoara-Oravita
Iam-Oravita Baile Herculane-Oravi

Teatrul Vechi „Mihai Eminescu”

Teatrul Vechi „Mihai Eminescu”

Muzeul de Istorie a Teatrului si a Orasului Oravita cu sectii de istorie, geografie istorica, etnografie-folclor, arhiva documentara si biblioteca „Sim Sam Moldovan – Ionel Bota” de carte si presa veche.

Teatru destinat spectacolelor si concertelor de muzica
Datare (exactă, perioada, interval de date)
Cel mai vechi edificiu teatral din spatiul culturii romanesti, fondat la 1817

Proiectant este arhitectul imperial, oraviteanul Ion Niuni, butaforia din sala interioara a fost realizata de Ieronimus Platzger, decorator al Curtii Imperiale iar montarea, asamblarea si organizarea interioara a edificiului este opera unuia din pictorii oficiali ai Casei de Austria, Francisc Knée.
Istoric – evoluţia construcţiilor, evoluţia tehnologiei

Este prima cladire de teatru din piatra din sud-estul Europei, prima cladire din Europa luminata cu ajutorul lampilor de aceteilena.

Cladirea a apartinut celui mai vechi teatru de pe teritoriul actual al Romaniei (1873). Din 1968 s-a infiintat expozitia permanenta de istoria culturii, reorganizata in anii 1973 si 1982, ce valorifica tiparituri, manuscrise, afise si documente, costume, recuzita, accesorii, texte, fotografii. Printre piesele de exceptie se remarca lista originala de subscriptie pentru constructia teatrului (1817) si afisele trupei G. A. Petculescu, prima trupa profesionala din Ardeal si Banat.

A fost realizat in stilul barocului vienez (barocul tarziu) si imita la scara mica vechiul Burgtheater din Viena. Teatrul din Viena a fost dezafectat la anii 1890, iar importanta edificiului din Oravita este cuatat mai mare devenind, in acest caz, original si nu copie

Pe scena teatrului au montat spectacole de teatru si muzica trupe profesioniste din Europa si din lume: Bucuresti, Viena, Paris, Berlin, Sankt Petersburg, Budapesta, Graz, Innsbruck, Belgrad, Roma, New York, Philadelphia s. a.

Si in alte regiuni ale tarii s-au nascut manifestari teatrale dar nu in aceesi masura ca la Oravita. Spre exemplu, la Arad, din 1812, negustorul Iacob Hirschl obtine aprobarea de a amenaja una din magaziile sale pentru a se juca teatru. In Sibiu, prima trupa de teatru, dar fara a avea un sediu stabil sunt „arlechinii” pomeniti la 1745.
A fost realizat in stilul barocului vienez (barocul tarziu)

Casa de Cultură Oraviţa găzduieşte şi organizează manifestări de anvergură naţională:

Festivalul-concurs "George Motoia Craiu" - ediţia 6

Tabăra Internaţională de Creaţie Literară - ediţia 9

Zilele Eminescu la Oraviţa (concurs naţional de creaţie literară)- ediţia 12

Editarea revistei literară Confluenţe

Cenaclul literar "Mihai Novac" coordonat de poetul Gheorghe Azap

( Acest colaj informativ a fost realizat cu texte si imagini postate pe urmatoarele siteuri www.intercultural.ro/ ; www.episcopiacaransebesului.ro/ ; www.cjcs.ro/turism/ro/filme.php ; www.oravita.go.ro/ ; multumesc si felicit contributia media a sibillei si a ...Pentru forum jucarii.com.ro - echipa Ar-rail Club:
Reporter de servici - Octavian
Fotograf - Octavian, Gabi, Cristi
Cameraman - Octavian, Gabi, Cristi
Coordonator - Gabi ; fiecare din articolele aparute in acest blog poate avea continuitate,ele constituie de fapt o incurajare catre dv de a transmite si celorlalti ceea ce dv stiti deja..istorisiri,intamplari..imagini,despre locurile dv indragite,etc..fiecare dintre noi poate fi reporter ;) )

Fabiana Stroe - Un nume care face cinste Banatului

2010-01-13T13:00:00.001-08:00

Spiritul românesc care dăinuie de milenii pe aceste meleaguri ne-a oferit, de-a lungul timpului, multe talente deosebite care merită promovate. Unele talente au fost descoperite, susţinute şi promovate dar altele nu au avut susţinerea necesară şi au pierit. Timpul a trecut, iar peste ţara noastră s-au abătut vremuri de urgie, de grea durere şi asuprire. Poporul român şi tradiţiile noastre au supravieţuit stăpânirilor străine şi vremurilor grele.
Datorită destinului zbuciumat, poporul român a dobândit o tradiţie şi o credinţă deosebită.
Această tradiţie şi credinţă, dobândite prin jerfă şi sacrificii imense, trebuie transmise mai departe generaţiilor viitoare. Nu oricine are menirea să realizeze acest lucru. Există oameni talentaţi care prin pasiune şi voinţă, ne oferă nestemate din valorile poporului nostru. Aceste persoane trebuie descoperite, susţinute şi promovate.
În urmă cu doi ani de zile, am cunoscut în capitala Banatului, Timişoara, o astfel de persoană. Se numeşte Fabiana Stroe şi a venit pe aceste meleaguri din Oltenia.
Am fost impresionat de talentul înnăscut şi de plăcerea ei de a cânta.
Privighetoarea Banatului, cum îmi place să o alint, are o voce care exprimă minunea muzicii, reconstituie un timp şi un loc adesea pierdut sau uitat. Cântecul l-a descoperit din adierea vântului, din răsunetul codrilor şi din şipotul izvoarelor.A strâns în vocea ei, lacrima şi jalea din tradiţiile străbunilor.
Tânăra cântăreaţă este preocupată de valorile culturale, de studierea folclorului şi a tradiţiilor.
Este studentă la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept şi elevă a Şcolii Populare de Arte din oraş. Prin vocea şi talentul ei artistic, Fabiana reprezintă în orice loc, cu mândrie, tradiţia şi cântecul popular.
Vocea acestei privighetori, izvorăşte din adâncul inimii, dăruirea scenică este sublimă iar pasiunea şi energia pusă in slujba promovării tradiţiei, ne arată caracterul deosebit al acestei cântăreţe.
Este chipeşă şi veselă iar cântecul popular, arta şi prietenii reprezintă hrana sufletească care îi oferă fiorul deosebit pe care îl transmite oamenilor prin muzica şi versurile sale.
De când am avut şansa să o cunosc, a devenit ca o surioară pentru mine.
Are o voce inconfundabilă, o deschidere sufletească şi o bunătate deosebită.
Îşi păstrează frica faţă de Dumnezeu şi bunul simţ faţă de oameni.
Este o fire ambiţioasă care luptă pentru ce a ce crede, o prietenă căreia poţi să îi spui ce ai pe suflet iar secretul rămâne îngropat pe veci.

( sursa _ http://www.palconivalentin.ro/ )

Traditi si obiceiuri in BANAT

2010-01-13T12:22:00.000-08:00

Balurile, o tradiţie păstrată în Banatul ultimelor sute de ani

Tinerele erau pregătite timp de un an pentru câteva ore de dans în care părinţii hotărau cui îşi încredinţează copilul şi averea

Timişoara, considerată de-a lungul timpului loc de interferenţă a mai multor culturi şi religii, s-a remarcat în istoria ei multiseculară şi prin continuitatea tradiţiilor. Balul Speranţei, Balul Sânzienelor sau Balul Învăţătorilor, care se desfăşoară în ultimii ani cu regularitate, încearcă să învie farmecul serilor de acum sute de ani, în care toată lumea bună a orşului se pregătea un an pentru un asemenea eveniment.

La începutul secolului al XVIII-lea, în zona Banatului, jocul popular şi hora erau ceva obişnuit duminica şi de sărbători. Cei din înalta societate se reuneau însă la baluri, organizate mai ales după cucerirea Banatului de către austrieci. A fost perioada în care au venit în zonă foarte mulţi funcţionari şi administratori militari germani, iar primul guvernator militar al Banatului, Claudius Florimund Mercy, a adus cu sine o întreagă pleiadă de asemenea oameni. Administraţia Ţării Banatului, care a funcţionat de la 1716 până la 1778, a mai adus şi obiceiurile şi moravurile dunărene din zona Imperiului şi a Austriei de astăzi. Istoricul Ioan Haţegan spune că în primele decenii, situaţia a fost mai dificilă pentru aceşti administratori, însă apoi au început să vină în Banat sute de familii de colonişti catolici din lumea germană, care au ajutat la împământenirea anumitor obiceiuri. Acesta a fost momentul în care a început să se manifeste influenţa religioasă, iar comunităţile catolice au început să se înmulţească. În primele decenii ale secolului al XVIII lea, în Timişoara a existat o situaţie destul de „dură”, în care oamenii se confruntau cu multă muncă şi boală şi aveau puţin timp şi dispoziţie pentru distracţie.

Timişoara catolică şi ortodoxă
La jumătatea secolului al XVIII-lea, în momentul în care societatea timişoreană începe să se întărească, să se stabilizeze, în oraş au apărut două primării: una catolică şi una ortodoxă. Primăria catolică, ce funcţiona în clădirea din Piaţa Libertăţii, a fost unul din primele locuri în care pe lângă şedinţele magistratului (un fel de consiliu local) s-au ţinut şi baluri. Un alt loc în care se organizau baluri era Primăria ortodoxă, amplasată pe locul Liceului Lenau de astăzi. Tot de prin anul 1760, când s-a ridicat această construcţie, până prin 1869, a funcţionat, la etajul I, o sală mare în care, pe lângă şedinţele magistraturii ortodoxe, a românilor şi sârbilor, se ţineau şi spectacole de teatru. Primele reprezentaţii teatrale în Timişoara au fost pe la 1753, iar de pe la 1760, se ţineau acolo spectacole de teatru în limba germană. De la 1790 încep şi spectacole de operă. Acelaşi spaţiu a fost folosit şi pentru desfăşurarea balurilor. Din păcate, istoricii nu deţin informaţii care să vorbească despre organizarea balurilor în secolul al XVIII-lea. În clădirea cazinoului Militar din Piaţa Libertăţii, unde era palatul contelui Saureau, în sala mare, se desfăşurau celebrele baluri ale ofiţerilor. Acestea aveau loc de câteva ori pe an şi erau extrem de râvnite, deoarece la balurile Primăriei şi la cele ale ofiţerilor se făcea de obicei intrarea în lume a tinerelor din protipendada sau din clasa mijlocie a oraşului. Intrarea în lume a acestora se petrecea pe la vârsta de 15 ani, iar familia care avea o fată depunea o adevărată muncă pentru a o introduce la un bal. Pregătirea se făcea cu cel puţin un an înainte, acest lucru însemnând angajarea unui profesor de dans, a unei croitorese pentru toaletele domnişoarelor, aspecte de care se ocupau mamele sau mătuşile. Treaba tatălui, cu un an înainte, era să facă rost de o invitaţie la balul ofiţerilor. La o asemenea petrecere selectă nu putea participa chiar oricine, pentru că aceste invitaţii la bal erau acordate celor cu o stare materială bună: până la instaurarea sistemului socialist, ofiţerii se puteau căsători numai cu o fată care avea o zestre corespunzătoare pentru a-l întreţine. O tânără săracă sau cu o avere modestă nu avea nici o şansă să se căsătorească, decât în cazul în care ofiţerul avea el însuşi o avere suficientă. La aceste baluri catolice se asculta fie muzică militară, fie se cântau părţi din muzica Catedralei Romano-Catolice. Aceşti muzicanţi catolici, mulţi veniţi din Viena, dar şi germani, s-au încetăţenit aici, la Timişoara. Pe lângă muzica sacră din Dom, ei au început să cânte şi piese „la modă” în Viena, cum ar fi menuet sau vals. În timp, la începutul secolului al XIX-lea, au apărut şi alţi muzicanţi, dar mai laici. În cadrul balurilor lumii ortodoxe, se asculta muzică specifică, dar treptat au apărut şi interferenţe, din dorinţa acestora de a se integra în noua lume. În secolul al XVIII-lea se mai ţineau baluri sau ceaiuri dansante şi în alte locuri, cum ar fi locuinţele mai mari ale unor notabilităţi, însă asemenea petreceri nu au fost menţionate în nici un document. Dezvoltarea economică şi socială a Banatului a făcut ca şi lumea să trăiască ceva mai bine, iar banii câştigaţi mai uşor să fie şi mai mulţi, ceea ce a permis dezvoltarea clasei de mijloc. Acest lucru a dus ca, de la acele baluri elitiste, care au continuat şi spre care tindea clasa mijlocie, să apară şi baluri mai obişnuite, care, în secolul al XIX-lea, se ţineau în diverse restaurante. Tot atunci au apărut şi mai multe „asociaţii de cântări şi muzică sau de petrecere”, care funcţionau în fiecare cartier timişorean, şi din care făceau parte germani, dar şi maghiari, români, sârbi şi evrei. „În acel moment nu mai contau în special etnia şi religia, cât cercul de interese sau dragostea faţă de muzică. Datorită acestor asociaţii, Timişoara era supranumită şi oraşul muzicii”, mai spune istoricul Ioan Haţegan.

Asociaţii de cartier
În acea perioadă au avut loc premiere ale diverselor opere şi operete austriece, italiene, chiar franceze sau germane. De asemenea, în Timişoara veneau trupe de teatru şi de muzică, iar după terminarea spectacolelor, se dădeau baluri. Câteva asemenea asociaţii se aflau în cartierul Fabric, iar restaurantul „Regina Angliei“ din Piaţa Romanilor era un loc preferat pentru asemenea baluri. De altfel, în zona Pieţei Traian existau mai multe asemenea localuri unde diverse asociaţii organizau baluri. Localuri şi asociaţii, în special germane, de asemenea gen, se regăseau şi în zona Iosefin: „Coroana“, peste drum de gară, sau la „Omul Sălbatic“. În cartierul Elisabetin, cel mai cunoscut era restaurantul „Novotni“, unde a funcţionat ulterior cinematograful Victoria şi care la acea vreme era punctul central al zonei. La fel, în ceea ce a fost până de curând căminul cultural din Mehala, exista un loc predilect pentru organizarea de baluri, atât ale catolicilor, cât şi ale ortodocşilor sârbi şi români. Şi, mai ales existau baluri ale „Mehalei”. În secolul al XIX-lea, după revoluţie, când dezvoltarea economică a cunoscut progrese remarcabile, la fel ca şi nivelul social, românii au inventat un dans de societate care se numeşte „romana“. Acest dans de societate inventat în Transilvania şi răspândit apoi în Banat, avea la bază dansul popular românesc, dar avea şi elemente de menuet şi de vals. Balurile mai obişnuite, nu cele ale nobilimii, se ţineau în secolul al XIX-lea în sala „Reduta“. În 1875, când s-a deschis noua clădire a Teatrului şi a Operei, a existat o nouă sală „Reduta“, acolo unde astăzi este sala Teatrului German şi Maghiar şi în care se desfăşurau baluri. Sălile în care aveau loc acestea erau suficient de mari, cu un loc gol în mijloc pentru dans, cu sau fără bufet, dar obligatoriu cu băuturi nealcoolice. De jur împrejur erau aranjate scaune, pe care stăteau familiile. Taţii începeau discuţiile de afaceri sau de reprezentare faţă de terţe persoane, în timp ce mamele îşi păzeau fiicele precum nişte cloşti. În acea perioadă funcţionau şi celebrele carnete de bal. Înainte de începerea propriu-zisă a petrecerii, în antreu, veneau tinerii şi se înscriau în carnetul de bal al fetei. „Era o întreagă dramă uneori când unele fete aveau carnetul de bal plin, pentru toate dansurile, pe când la altele, acesta era semicompletat”, spune istoricul timişorean. Invitaţia la dans avea mai multe conotaţii: una însemna că băiatul o plăcea pe fată şi, în unele cazuri, îi cereau acesteia mai multe dansuri, grupate sau disparate. O alta era aceea a cunoaşterii tinerilor în vederea căsătoriei, caz în care unui tânăr ofiţer care cerea loc în carnetul de bal al unei fete i se găsea întotdeauna un dans disponibil. În astfel de situaţii contau atât starea materială a familiei, cât şi poziţia socială, iar atunci când aceste condiţii nu erau îndeplinite, se întâmpla ca tânărului să i se spună că acel carneţel de bal era complet. Erau şi cazuri în care nu era agreat capul familiei şi atunci exista din nou un asemenea refuz politicos. De obicei, pentru dansuri se făceau şi aranjamente anterioare, în sensul că familia băiatului o întreba pe mama fetei dacă este de acord cu un anumit număr de dansuri ale celor doi tineri. Tot în cadrul balurilor existau plimbările, care erau de fapt un bun prilej de etalare a toaletelor. Astfel, fetele însoţite de mame şi cu taţii în spate pe post de bodyguard traversau de câteva ori sala, pentru a se observa ţinuta, felul în care arăta tânăra, cât şi modul în care aceasta îşi purta toaleta. Urma apoi succesiunea dansurilor şi cleveteala mamelor şi a bunicilor pe seama altor femei. Pe lângă dans, mai exista reverenţa de început şi reverenţa de sfârşit, după care tânărul o aducea pe fată la loc şi o preda familiei. Finalurile de baluri nu au rămas descrise niciunde, dar acestea sunt previzibile, spune istoricul Ioan Haţegan: „o melodie de dans cunoscută de toţi, după care urma mersul la garderobă şi spre trăsură, care şi aceasta era în funcţie de starea socială, adică personală sau închiriată, iar apoi se duceau acasă”. Urmau apoi comentariile, învăţămintele, nemulţumirile, bucuriile, de la caz la caz.

Pe lângă acestea, de-a lungul vremii, în cartiere, au mai început să apară balurile aşa-zise muncitoreşti, iar apoi cele de 1 mai. Acesta era sărbătorit din 1890 la Timişoara şi a avut şi o componentă de joc. Nu s-au păstrat însă mărturii destul de expresive nici despre aceste baluri, decât că unul din locurile unde se desfăşurau asemenea evenimente a fost actuala berărie a Fabricii de Bere. Secolul XX, până în anii 1945-1947, conservă acelaşi stil. De această dată, numărul balurilor timişorene ale clasei de mijloc este covârşitor faţă de cele confesionale sau etnice. Prin anii 1950 mai existau încă baluri, ceva mai modeste, pentru că era dictatura proletariatului, dar se mai organizau şi concerte sau spectacole urmate de asemenea baluri. Fabricile au început şi ele, ca pentru oamenii muncii, să organizeze asemenea petreceri. La sate, acestea aveau loc în interiorul sau în curtea căminului cultural. Ce se mai păstrează astăzi din aceste tradiţii se poate observa la rugă sau la nedeie, când seara, toţi sătenii bănăţeni merg la bal. La oraş, de prin anii 1960-1970, rumba şi tangoul, valsul şi charlestonul sunt înlocuite de piese cântate de Beatles, Rolling Stones, The Shadows sau alte trupe rock. De atunci, balurile au început să se desfăşoare în cu totul alt mod. La reuniunile de acest gen au apărut şi diverse trupe care cântau şi abordau diferite stiluri, de la muzica rock până la muzica de dans. Balurile tinerilor au revoluţionat la vremea respectivă această noţiune, astfel apărând discotecile, în care nu se mai cânta muzică live, ci înregistrată. În aceste săli, dotate corespunzător ca săli de dans, tinerii stăteau în grupuri de familii sau de prieteni, începeau să se invite unii pe alţii pe ring şi dansau nu neapărat în doi, cât mai ales în grup. Un adevărat şoc l-a reprezentat apariţia tinerilor, dar mai ales a tinerelor, care intrau în mijlocul grupului, fără partener, dansând singuri doar pentru a simţi bucuria muzicii şi a dansului. S a trecut atunci de la muzica rock la disco, în care se putea dansa şi de unul singur. Astăzi, concertele diverselor trupe sunt prilej şi de dans, pentru că sunt grupuri de tineri care spontan, vrăjiţi de muzică, încep să danseze. Conceptul de bal tradiţional s-a păstrat însă prin organizarea câtorva asemenea evenimente o dată pe an, de obicei toamna sau iarna, dedicate atât divertismentului, dar şi strângerii de fonduri pentru diverse obiective sociale.
Jocul popular

Bănăţenii, indiferent de religie sau etnie, au fost în ultimele sute de ani cunoscuţi ca mari iubitori de muzică instrumentală, de dans. De aici, pasiunea pentru „joc”. Bănăţenii care au crescut la ţară, indiferent de zonă, au un anume tip de a-şi invita şi de a-şi ţine partenera în timpul dansului. „Îl cunoşti pe cel care e bănăţean după cum îşi ia partenera la dans, prin nişte gesturi tipice”, spune Ioan Haţegan.
Această dragoste pentru muzică şi părţile ei componente a făcut ca acele jocuri săteşti de duminica după-masa din centrul satului sau din curtea căminului cultural să evolueze de la nişte instrumente cu coarde sau fluier spre tarafuri care cunoşteau melodiile zonei. Din secolul al XVIII-lea, există descrieri ale unor călători străini despre românii bănă-ţeni, în care se menţionează inclusiv modul în care se duceau la dans şi felul în care se dansa. Unul dintre elemente era acela că feciorul venea şi o invita pe fată la dans, iar aceasta îi întindea batista. Băiatul apuca batista, nu o prindea de mână, după care o ducea până la locul de dans, şi abia acolo se atingeau, când se luau în braţe.

Simona Bader / http://www.banaterra.eu/

Timisoara, Piata Maria

2010-01-13T11:41:00.000-08:00

Acesta camera este amplasata in Piata Maria din Timisoara la intersectia strazilor Tudor Vladimirescu cu bulevardul 16 Decembrie, in apropiere de Piata Victoriei si Catedrala Mitropolitana.

Istoria spune că aici a fost martirizat Gheorghe Doja. Piata este marcata de prezenta statuii Sfintei Maria.
Monumentul este un baldachin pe sase piloni în stil roman. Statuia Sfintei Maria este sculptata în marmură de Carrara.

Scurt istoric al municipiului Timisoara

Municipiul Timisoara, atestat documentar de peste 730 de ani, actuala resedinta a judetului Timis, este situata in Campia Timisului, campie strabatuta de raurile Bega si Timis, a caror prezenta a influentat in timp dezvoltarea localitatii de la Cetatea fortificata cu ziduri, bastioane, santuri cu apa si valuri de pamant. Cunoscuta ca Cetate (din 1212) - Castrum Temesiense - situata la rascrucea drumurilor comerciale si militare, devenind obiectiv principal al disputei dintre turci si austrieci si mai apoi ravnita de burgezia si aristocratia maghiara - Timisoara s-a dezvoltat urbanistic in jurul nucleului fortificat incepand din sec. XVIII lea. intre anii 1315-1323 regele Carol Robert de Anjou isi stabileste in cetatea Timisoara resedinta regala.

In anul 1342, Timisoara este atestata in documente ca Civitas (oras) si pana la mijlocul secolului al XVI – devine un insemnat centru de rezistenta antiotomana de unde pornesc in 1396 cruciatii europeni in dramatica expeditie crestina zdrobita la Nicopole, iar apoi isi concetreaza fortele militare, incepand cu anul 1443, si porneste in campania de biruinte viteazul Iancu de Hunedoara.

Agravarea exploatarii feudale a provocat rascoala din anii 1382-1390 si razboiul taranesc condus de Gheorghe Doja (1514) care, dupa ocuparea mai multor puncte fortificate si asediului cetatii Timisoara, a fost infrant si pedepsit cu cruzime. Dupa ce o buna perioada a constituit un bastion important pentru apararea civilizatiei crestine in anul 1552 cetatea Timisoara si zona limitrofa, dupa repetate atacuri, se va preda otomanilor care transforma cetatea in centrul unui beylerbeylik (din 1590 - eyâlet), cu rol de pivot in strategia de pastrare a dominatiei asupra pustei ungare si tarilor Romane. in urma luptelor dintre Imperiul Habsburgic si cel Otoman, Timisoara si Banatul este eliberat de sub ocupatia turcilor in 1716 de catre printul Eugen de Savoya si devine domeniul al coroanei Habsburgice, condus de o administratie militara avand ca guvernator pe Contele Claudius Florimund Mercy, general de cavalerie. Contele Mercy a avut un rol deosebit in constructia noii cetati a Timisoarei, a palatului de resedinta a guvernatorului, a cazarmii Transilvania (care cu o lungime de 483 m era cladirea cea mai lunga din Europa in epoca respectiva), precum si a unor scoli, spitale, biserici si monumente. in paralel, a inceput constructia si dezvoltarea rapida a industriei si a fabricilor si organizarea satelor si comunelor. Colonizarea satelor din Banat cu un numar substantial de svabi, slovaci si italieni care s-au suprapus locuitorilor existenti (romani, sarbi, unguri, greci si evrei), a condus in timp la un fenomen probabil unic in lume, respectiv faptul ca populatia vorbea mai multe limbi si, totodata, realizarea intre nationalitati a unui climat de intelegere, toleranta, respect si colaborare fara discriminare care s-a transmis din generatie in generatie.

O data cu atentia sporita acordata de Curtea de la Viena, Timisoara, ca centru economic si politic al Banatului, cunoaste dupa 1718 - 1734 o dubla dezvoltare a lucrarilor de fortificare a Cetatii (dupa noul plan din 1723) si se incepe secarea mlastinilor. Se construiesc poduri si constructii publice, astfel incat in jurul anului 1765 se incheie fortificarea cetatii, iar in 1774, apeductul din Fabric pentru alimentarea cu apa si reteaua de canale subterane din preajma "Cazarmii ardelene" si de pe amplasamentul Pietii Sfantul Gheorghe. Cu toate acestea, situatia santurilor de apa si a mlastinilor din Cetate nu este rezolvata in intregime, canalul Bega desi (inceput in anul 1728), devenit navigabil, preia in mare parte rolul de colector insalubru al zonei de Cetate.

Intre anii 1781 (dupa ridicarea Cetatii Timisoara la privilegiul de Oras liber regesc) si 1848 - in cetate se realizeaza edificii de cult si sociale si se extind constructiile de locuinte. Directiunea de Fortficatii asigura activitatea de proiectare si executie a constructiilor militare, in special pentru uriasul sistem de fortificatii (intretinere, modernizare).

"Servicul Cameral de Constructii" proiecteaza si supravegheaza executia constructiilor civile si de interes obstesc si respectarea normelor de constructii in oras, realizate de mesterii constructori particulari.

Pe “Planul interiorului Cetatii – 1812” - intocmit de Tutz (M.G.97), “Planul indicand parcelele din Cetate – 1828” intocmit de Louant (M.G. 155), “Planul interiorului Cetatii – 1831” – Chavanne si a lui Eichenkren - 1836 (T.II.28) si pe alte harti, planse si stampe din Arhivele Statului Timisoara, precum si in "Monografia Timisoarei” intocmita de primarul Preyer (1849 - 1853) sunt redate inventarele complete ale caselor, proprietarilor, reteaua de canale si conducte de evacuare a apei, fantanile, lucrarile de supraetajare si alte constructii noi, care completeaza ansamblurile existente, precum si un inventar - descriere a distrugerilor provocate de bombardamentul armatelor maghiare in iulie 1849.

In primii ani ai guvernarii militare (1849 - 1860) si ai Voievodinei cu capitala la Timisoara, pe locul unor cladiri civile avariate, se construiesc edificii noi, utilizandu-se boltile la subsol si parter si plansee de lemn la etaje si mansarde. Vocabularul plastic al Barocului este inlocuit cu elementele stilurilor Empire si Neoclasic dar se resimte si influenta curentelor romantice si eclectice. Daca pana in anul 1817 cca 1/4 din suprafata Cetatii era acoperita cu canale, ce se scurgeau in cuveta deschisa din santul fortificatiilor, incepand cu anul 1827 se adanceste cuveta si canalul sau de evacuare (pe albia vechiului canal secundar executat in 1729) pe traseul Bd. Republicii - realizandu-se asa numitul "sant Sanitar". La reteaua de canale erau racordate peste 25 de case particulare din Cetate. Actiunile de asanare si realizarea de canale continua si dupa 1849 si implica si refacerea unor conducte de alimenatre cu apa distruse, in paralel cu realizarea de fantani pentru apa potabila « a carei calitate se imbunatateste », odata cu secarea mlastinilor si umplerea santurilor (inclusiv pe amplasament).
Autorul celei dintai monografii a Timisoarei si totodata primarul ei de atunci - Johann Nepomuk Preyer (1844 - 1858) scrie despre Zona Cetatii: "...Strazile din Cetate sunt pavate si au trotuare excelente. Cladirile au unul, doua sau trei etaje....Toate constructiile sunt acoperite cu tigle, iar la parter au aproape numai pravalii cu vitrine elegante..., iar in ceea ce priveste iluminarea strazilor si curatenia, se recunoaste ca nu exista una mai buna in toata tara.”
Dupa anul 1865 constructiile erau permise numai dincolo de 569 m de zidurile cetatii, spre cartierele marginase.
Dupa 1892 interdictia mentionata dispare, efectuandu-se nivelarea santurilor si valurilor din jurul Cetatii.

Primul Plan Urbanistic este intocmit la 1895 de arhitectul Ybl, prin care Cetatea devine centrul orasului, legat prin bulevarde largi - actualele Bd. Tineretii si Revolutiei din 1989 - de cartierele Iosefin si Fabric si printr-un inel de circulatie in jurul Cetatii. Deci, pornind de la reteaua densa de strazi rectangulare din Cetate, se prefigureaza structura radial - inelara a tramei stradale, care este specifica Timisoarei. in 1913 Serviciul tehnic al orasului elaboreaza un nou Plan Urbanistic pe principiile date de arhitectul Ybl. La acea data populatia Timisoarei era de 69.000 de locuitori si se prevedea extinderea orasului pe o suprafata de 1800 ha. Planul urbanistic nu era conceput pe principiul zonelor functionale, ci era trasata, in special, trama stradala intre Cetate si cartierele marginase Iosefin, Fabric si Mehala. Terenul dintre strazi a fost parcelat si vandut, sau dat in folosinta noilor proprietari. Aceasta parcelare s-a mentinut pana in prezent, fiind desfiintata peste tot unde s-au construit locuinte colective (blocuri).
Primele ridicari topografice prin metode matematice moderne au fost realizate intre anii 1901 - 1903 pentru cartierele Cetate si Iosefin, in anul 1911 pentru Mehala si au fost reasamblate amanuntit intre anii 1942 - 1946 pentru toate cartierele (plan cadastral, fara curbe de nivel, autor ing. I. Sarmes).

Intrarea Romaniei in Razboiul Mondial (iunie 1941) aduce populatiei Timisoarei si judetului multiple neajunsuri si lipsuri, sporite si de faptul ca au trebuit sa faca un efort umanitar apreciabil pentru ajutorarea valurilor masive de refugiati din Basarabia, Bucovina si Moldova. Din iunie 1944 razboiul se abate direct asupra judetului si orasului Timisoara care rezista eroic atacurilor unitatilor germane si maghiare prin Divizia 9 Cavalerie Romana si sacrificiul Regimentului 13 Calarasi. in anul 1943 Serviciul Tehnic Municipal, prin arh. Silvestru Rafiroiu si ing. Otto Bodoscher, a initiat o documentare pentru un nou plan urbanistic, care este considerat pierdut din Arhive. in 1943 Timisoara avea 115.839 de locuitori si o suprafata de 3.200 ha., 312 km. de strazi, din care 52 % pavate, 46 % prevazute cu retea de apa si 31% cu retea de canalizare.
Incepand cu luna septembrie 1944 cursul istoriei Romaniei, judetului Timis si Timisoarei se schimba pentru 4 decenii si jumatae. Sub protectia armatei sovietice de ocupatie, partidul comunist a acaparat puterea politica provocand lipsuri materiale asociate cu terorizarea fizica si psihica a populatiei, cu umilirea, inselarea si permanenta amenintare a drepturilor cetatenesti. Miscarea anticomunista, de proportii a studentilor timisoreni din octombrie-noiembrie 1956 s-a desfasurat pe fondul unei stari de spirit ostile ocupatiei sovietice, nedreptatilor, abuzurilor si saraciei aduse de un regim total aservit intereselor straine.

Dupa al doilea razboi mondial, Directia tehnica municipala a initiat (in anul 1947) o documentare pentru Planul Urbanistic de proiectare a constructiilor - autori T. Evolceanu si arh. G. Stork - cu o noua editie in 1951 - autori arh. M. Silianu si arh. G. Stork, sub denumirea de "Schita planului director de sistematizare". Planul avea prevederi de zonificare si circulatie, dar profilul si amploarea dezvoltarii industriale si a fondului locativ nu au fost anticipate. in 1955 se reiau studiile de sitematizare intr-un "Studiu preliminar de sistematizare" - autor arh. M. Silianu, care prognozeaza cresterea populatiei de la 140.000 de locuitori in anul 1955 la 180.000 de locuitori in anul 1975, cu posibiltati de crestere chiar pana la 200.000 locuitori, in functie de dinamica factorilor economici.
In 1959 se trece la elaborarea “Schitei de Sistematizare a orasului Timisoara” pe principiile recomandate de CSCAS. Orasul avea 148.600 de locuitori si o suprafata de 4100 ha. Fara elemente clare de prognoza a dezvoltarii functiunilor orasului, se preconiza pentru anul 1980 o populatie de 250.000 de locuitori, care, dupa unii specialisti, era considerata prea mare. in anul 1980 erau inregistrati in Timisoara 287.543 de locuitori, iar in 1990 – 354.345 de locuitori. “Schita de sistematizare” a fost finalizata in anul 1964, avand ca sef de proiect pe arh. L. Vostinaru.
Apoi a fost reluata in 1978, avand sef de proiect pe arh. N. Ionescu. Zonele functionale s-au conturat pregnant, industria s-a dezvoltat pe zone industriale, locuintele s-au dezvoltat puternic in blocuri, dar cu efecte urbanistice pagubitoare pentru oras, cu sacrificarea majora a unor zone cu gospodarii uniifamiliale. Conceptia majora, impusa politic, a fost cresterea densitatilor construite, economia drastica de teren, concretizata in repetate restrangeri de perimetru construibil, in discordanta cu dezvoltarea industriala si cresterea masiva a populatiei. in anul 1989 perimetrul construibil cuprindea 4558,00 ha fata de intravilanul de la 1 ianuarie 1990, de 4974,32 ha.

Prabusirea sistemului comunist din Europa Centrala si de Est , cu exceptia Romaniei in cursul anului 1989 a fost receptata de timisoreni ca o sansa istorica de a inlatura totalitarismul comunist. in lunile noiembrie-decembrie 1989 starea de spirit a majoritatii populatiei timisorene era exploziva, iar pe acest fond de tensiune generala incercarea de evacuare a pastorului reformat Laszlo Tokes, mult mediatizata de « Europa Libera » si « Vocea Americii », a fost interpretata ca o noua nedreptate si un abuz al autoritatilor comuniste, constituind ocazia revoltei populare din Timisoara, transformata apoi, prin radicalizare, in revolutie. Dupa ce in 15 decembrie s-au adunat in fata casei parohiale mai multi enoriasi care doreau sa impiedice evacuarea pastorului, in data de 16 decembrie numarul celor adunati a crescut la circa 400 de persoane majoritatea fiind cetateni de diferite etnii si confesiuni care au blocat circulatia in zona si au scandat „jos Ceausescu” si „jos comunismul”. in zilele urmatoare, rezistenta nu a incetat, in 19 decembrie intrand in greva muncitorii de la intreprinderea „Elba”, iar in 20 decembrie a izbucnit greva generala in toate fabricile timisorene, zeci de mii de oameni indreptandu-se spre centrul Timisoarei, situatie in care fortele armate s-au retras in cazarmi. Liderii revolutionarilor timisoreni au prezentat autoritatilor comuniste o lista de cereri a populatiei, lista care va deveni un vast program revolutionar. in aceeasi zi de 20 noiembrie 1989, Timisoara a fost declarata primul oras liber al Romaniei de catre reprezentantii Frontului Democrat Roman, prima formatiune politica democratica infiintata pe strazile insangerate ale Timisoarei. Ulterior ziua de 22 decembrie 1989 a fost declarata ziua Victoriei Revolutiei Romane.
CARACTERISTICI SEMNIFICATIVE

Structura urbana este rezultatul evolutiei in timp a dezvoltarii orasului, avand o configuratie relativ clara. in centrul aglomerarii urbane se afla CETATEA, in jurul careia graviteaza, ca “subsisteme urbane”, celelalte cartiere. Datorita dezvoltarii lor independente acestea prezinta caracteristici distincte atat functional cat si plastic, conferind sistemului urban un caracter polinuclear. Aceasta descentralizare permite ”descongestionarea” functionala a nucleului central. Concomitent, exista insa tendinta ca nucleele sus-mentionate sa-si piarda identitatea, generand o textura urbana relativ unitara.
Rolul principal in inchegarea si organizarea aglomerarii urbane il detine reteaua arterelor de circulatie, construita in sistem radial – concentric inca din perioadele anterioare.

Un prim inel de circulatie s-a realizat in jurul Cetatii (1971). Urmand aproximativ conturul interior al vechilor fortificatii, acesta marcheaza o continuitate fireasca intre evolutia istorica si cea contemporana, iar din punct de vedere al organizarii spatiale a cartierului istoric, joaca acelasi rol ordonator pe care l-a avut candva centura de fortificatii.
Din inelul central pornesc radial, spre celelalte cartiere, mai multe artere conectate la extremitatile teritoriului intravilan, cu reteaua rutiera interurbana. in anul 1989 acest prim inel isi pierde continuitatea prin intreruperea circulatiei din Piata Operei.
Al doilea inel de circulatie, concentric cu primul, este realizat partial (bulevardele Circumvalatiunii, Parvan, Splaiul T. Vladimirescu). Acest inel, ca si celelalte trasate in exteriorul sau avand ca centru Cetatea, indeplineste functiuni complexe: deviaza traficul greu descongestionand centrul si creaza legaturi rapide intre celelalte cartiere. Traseul acestor artere circulare ar indica intotdeauna pozitia centrului aglomerarii urbane – Cetate, in campul de gravitatie al caruia evolueaza celelalte cartiere, sporind coerenta sistemului urban.

Necesitatea satisfacerii unor functiuni diferite a determinat aparitia unor tipuri distincte de morfologie urbana. Desi, acestea difera de la cartier la cartier si in cadrul aceluiasi cartier, de la o zona functionala la alta, totusi, etapele evolutive parcurse de aglomerarea urbana au marcat existenta a patru tipuri morfologice principale. Tipologia constituita in sec. XVIII – lea si in prima jumatate a celui urmator predomina in Cetate, caracteristice acesteia fiind strazile relativ inguste, fara vegetatie, cu cladiri cu doua niveluri, formand fronturi stradale continue. La periferia celorlalte cartiere istorice se mai pastreaza unele constructii parter, asezate cu fatada ingusta la strada, cu aspect rural, purtand data din perioada sus-mentionata. Tipul morfologic caracteristic pentru a doua jumatate a secolului al XIX – lea si inceputul secolului nostru, reprezentat prin cladiri multietajate formand, de cele mai multe ori, fronturi continue, se intalneste compact in ansamblurile executate in vederea unirii Cetatii cu Fabricul si Iosefinul si rasfirat, in cadrul tuturor zonelor istorice ale orasului.
Cartierele de vile, datand din prima jumatate a secolului al XX-lea, in special din perioada interbelica, predomina in spatiile interstitiale dintre cartierele istorice, conferind zonelor respective aspectul de “oras gradina”. insa, la periferia aglomerarii urbane, acest tip morfologic degenereaza intr-un tesut cu aspect semirural, cu parcele mari, avand gradini si case izolate, lipsite de dotarile tehnice edilitare corespunzatoare confortului modern.

Al patrulea tip morfologic il prezinta realizarile din perioada anilor 1960 – 1989, constituite din cladiri de locuit inalte, dotari socio-culturale si ansambluri de productie, executate cu tehnologii industrializate. Acestea apar fie in forma unor mari ansambluri in zonele slab construite in perioadele anterioare, fie izolat, in cadrul texturii urbane istorice (str. Vacarescu, Barnutiu, etc.).
Fizionomia specifica Timisoarei este generata de intrepatrunderea nu totdeauna fericita a celor patru tipuri morfologice principale.
Datorita evolutiei sale specifice, exista azi relativ putine monumente istorice izolate, iar acestea, exceptand Castelul Huniade, dateaza, cele mai vechi, din secolul al XVIII – lea. Timisoara prezinta in schimb zone istorice declarate rezervatii de arhitectura protejata, reflectand evolutia acesteia din perioada baroca si pana la cea a curentului cubist interbelic.
Se estimeaza ca evolutia economica viitoare va determina sporirea populatiei in urmatorii ani. Pentru rezolvarea problemelor complexe ridicate de aceasta crestere, logica evolutiei istorice a urbei recomanda continuarea structurii sale radial – concentrice.
Caracterul polinuclear al acesteia, descentralizarea functionala aparuta in cursul istoriei devin cu atat mai necesare cu cat sporeste gradul de complexitate al functiunilor urbane. Este evident ca o retea, uniforma, ordonata, permite o servire egal repartizata in teritoriu, si deci rationala, a organismului urban, din toate punctele de vedere: transport in comun, alimentare cu energie, canalizare, etc. Modul de functionare al structurii actuale sugereaza, ca si viitoarele artere majore de circulatie, sa se incadreze in doua categorii: cea a arterelor radiale conducand dinspre Cetate spre periferii si cea a arterelor de legatura intre acestea, cu trasee fie tangente, fie cat mai apropiate de cele ale unor cercuri marginare avand in centru Cetatea.

In rezolvarile de detaliu, traditia timisoreana sugereaza adoptarea unor ansambluri ordonate, cu axe de compozitie clar definite spatial, utilizand artere largi, marginite de capetele de perspectiva, intersectiile si zonele de inflexiune. Unul dintre impedimentele majore in inchegarea aglomerarii urbane intr-un sistem unitar il constituie calea ferata spre Lugoj, care separa treimea orasului aflata la nordul ei de celelalte doua treimi, ramase la sud. De aceea, inca din prima jumatate a secolului nostru s-a propus demontarea acestei cai ferate spre Lugoj si amenajarea unor gari terminus (arh. A. Kronsz propune mutarea caii ferate). Acesteia ii revine acelasi rol “restrictiv si ordonator” in organizarea spatiala a Cetatii pe care l-au avut candva fortificatiile.

Problema mutarii caii ferate sau a pastrarii ei, dar doar pentru asigurarea transportului rapid de persoane, urban si periurban, odata cu reconversia spatiilor invecinate, ramane deschisa. Oricare va fi decizia legata de calea ferata va trebui adoptata o politica de strategie urbana vizand principiul dezvoltarii durabile.

Informatie preluata din "STATUTUL MUNICIPIULUI TIMISOARA" / http://www.e-timisoara.info/

( sursa - http://www.netcam.ro/ 13.01.2010 /21.30 )

Vremea in TIMISOARA

2010-01-13T11:20:00.000-08:00

TIMISOARA - Miercuri, 13 Ian 2010 - Acum!

1°C Realitate: 1° C
Umiditate: 100%
Presiune: 757.56 mmHG
Viteza vantului: N cu 4km/h
Noaptea

Min: -2°C
Realitate: -3°C
Apune: 5:16 PM

Maine

Max: 3°C
Realitate: 5°C
Rasare: 8:13 AM

Vremea in tara

-1°, Bacau
0°, Baia mare
-1°, Braila
2°, Bucuresti
0°, Cluj napoca
1°, Constanta
3°, Craiova
1°, Oradea
-1°, Sibiu
-2°, Sinaia
-3°, Suceava
1°, Timisoara

Vremea in TIMISOARA pentru urmatoarele 15 zile
Dum Lun Mar Mie Joi Vin Sam

Vremea in TIMISOARA, 13-01-2010, Minima: -2,Maxima: 3

Vremea in TIMISOARA, 14-01-2010, Minima: -3,Maxima: 3

Vremea in TIMISOARA, 15-01-2010, Minima: -2,Maxima: 3

Vremea in TIMISOARA, 16-01-2010, Minima: -3,Maxima: 3
Vremea in TIMISOARA, 17-01-2010, Minima: -1,Maxima: 2

Vremea in TIMISOARA, 18-01-2010, Minima: 0,Maxima: 2

Vremea in TIMISOARA, 19-01-2010, Minima: -2,Maxima: 1

Vremea in TIMISOARA, 20-01-2010, Minima: -4,Maxima: -1

Vremea in TIMISOARA, 21-01-2010, Minima: -6,Maxima: 0

Vremea in TIMISOARA, 22-01-2010, Minima: -3,Maxima: 1

Vremea in TIMISOARA, 23-01-2010, Minima: -2,Maxima: 2
Vremea in TIMISOARA, 24-01-2010, Minima: 2,Maxima: 4

Vremea in TIMISOARA, 25-01-2010, Minima: 1,Maxima: 4

Vremea in TIMISOARA, 26-01-2010, Minima: -6,Maxima: 1

Vremea in TIMISOARA, 27-01-2010, Minima: 0,Maxima: 3

Marti, 26 Ian 2010
Minima: -6° C
Maxima: 1° C

Vremea in TIMISOARA la sfarsit de saptamana

Vineri, 15 Ian
Maxima: 3° C
Realitate: 4° C
Minima: -2° C
Realitate: -3° C

Sambata, 16 Ian
Maxima: 3° C
Realitate: 6° C
Minima: -3° C
Realitate: -2° C

Duminica, 17 Ian
Maxima: 2° C
Realitate: 4° C
Minima: -1° C
Realitate: -4° C

Vineri, 22 Ian
Maxima: 1° C
Realitate: -2° C
Minima: -3° C
Realitate: -4° C

Sambata, 23 Ian
Maxima: 2° C
Realitate: 3° C
Minima: -2° C
Realitate: -1° C

Duminica, 24 Ian
Maxima: 4° C
Realitate: 4° C
Minima: 2° C
Realitate: 0° C

( sursa - http://vremea.kappa.ro )

ZAMBITI, VA ROG

2010-01-12T03:47:00.000-08:00

Cele 7 minuni ale comunismului:
1. Toata lumea avea de lucru.
2. Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%.
4. Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara nimic.
5. Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.
6. Desi toata lumea avea de toate, toti furau.
7. Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic

Punctele extreme ale Europei

2010-01-12T03:18:00.000-08:00

Aceasta este o listă a punctelor extreme ale Europei, punctele aflate mai la nord, sud, est sau vest decât oricare altele de pe continent. Cel mai nordic punct al Europei este adesea considerat incorect Capul Nord, acesta fiind de fapt al doilea în clasament.

Punctele extreme ale Europei

* cel mai nordic punct — Capul Fligeli, Insula Rudolf, Ţara Franz Josef, Rusia (81° 48′ 24″ N)1
* cel mai sudic punct — Gavdos, Grecia (34° 48′ 02″ N)2
* cel mai vestic punct — Bjargtangar, Islanda (24° 32′ 03″ W)3
* cel mai estic punct — Capul Jelania, Insula Severny, Novaia Zemlea, Rusia (69° 05′ 31″ E)4

Acest lucru ar face ca centrul geografic al Europei să fie la 58°18′14″N 22°16′44″E / 58.30389, 22.27889, în apropiere de Mätasselja, pe insula Saaremaa, Estonia.
[modifică] Europa, excluzând insulele îndepărtate

* cel mai nordic punct — Knivskjellodden, Norvegia (71° 11′ 08″ N)
* cel mai sudic punct — Gavdos, Grecia (34° 48′ 02″ N)2
* cel mai vestic punct — Insula Tearaght, Irlanda (10° 40′ W)
* cel mai estic punct — în Rusia, un pisc nenumit de 535 m la 68° 18′ 50″ E în nordul Munţilor Ural.

Europa continentală

* cel mai nordic punct — Cape Nordkinn, Norvegia (71° 08′ 02.835″ N)
* cel mai sudic punct point — Punta de Tarifa, Spania (36° 00′ 00.175″ N)
* cel mai vestic punct — Cabo da Roca, Portugalia (09° 30′ 02.727″ W)
* cel mai estic punct — capătul estic al Republicii Komi, Rusia (66° 11′ 57.225″ E) 4

Centrul acestor puncte extreme se află la 53°34′01.505″N 28°20′57.249″E / 53.56708472, 28.34923583, 15 km nord-est de Marina Gorka, Belarus.

1 Dacă Ţara Franz Josef nu e considerată ca făcând parte din Europa, atunci cel mai nordic punct la Rossoya, Svalbard (81°N).
2 Dacă Insulele Madeira sau Insulele Canare snt incluse ca făcând parte din Europa, atunci aici se află cel mai sudic punct de pe continent.
3 Dacă Insulele Azore sunt considerate parte a Europei, atunci insula Flores este cel mai vestic punct al continentului.
4 presupunând Munţii Ural ca graniţa răsăriteană a Europei.

Minciunile

* cel mai înalt punct - Muntele Elbrus, Rusia (5 642 m)
* cel mai jos punct - ţărmul Mării Caspice, Rusia (−28 m)

CHEIA

2010-01-12T03:15:00.000-08:00

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie,
Cu o apa, c-o papusa...
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa .

Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care iti deschide perspectiva spre infern..

Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita.

Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei, si.... basta!
Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!

Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta ...
Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei.

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa..

Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?

Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban, mai tragi odata
Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.

Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.
A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
"Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata."

Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei,
Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia..

Si exista chei... o groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei..
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.

Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se loveasca cheia si sa fie.... jucausa.
Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele?

Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!

'Geaba-ncerci, 'geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol" si cheia "fa",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.

Si... zicind cum zic batranii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti amintirea... "AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA!"

Adrian Paunescu
(http://www.timisoreni.ro/)

STIATI CA ?

2010-01-11T00:24:00.000-08:00

Stiati ca oamenii nu-si pot linge coatele? Incearca asta. Este ceva ce pana azi credeam ca pot sa fac. Incearca sa ajungi cu gura la cot... Asta te va face sa mai incerci... daca reusiti sa ma anuntati ::(((

ZAMBITI VA ROG

2010-01-11T00:16:00.000-08:00

Doi ardeleni la oras, cazati intr-un hotel, la etajul 20.
Liftul nu functioneaza.
Se apuca ei sa urce pe scari.
Pe la etajul 5, Ion catre Gheorghe: - Gheo, am sa iti zic ceva...
- Lasa-ma in amaraciunea mea, imi zici cand ajungem sus.
Dupa inca vreo 7 etaje, Ion: - Gheo, trebe sa-ti zic ceva...
- Lasa-ma, Ioane, imi zici cand ajungem. Acu' lasa-ma in pace!
In fata usii, Gheorghe catre Ion: - Ia zi acum ce voiai sa-mi zici.
- Am uitat cheia la receptie!
Se apuca ei sa coboare. Dupa vreo 5 etaje, Ion vrea sa zica ceva.
- Lasa-ma in pace. Imi zici jos!
Dupa alte 7 etaje, Ion vrea sa spuna ceva, Gheorghe enervat il opreste. Ajung sleiti la receptie, Ion:
- Mai, Gheo, tu chiar nu stii de gluma???!!

Clik aici : http://www.neogen.ro/videos/by/vasile_briscan/view/4gtd3bn6lvp1gzl40168ur22v2ycdsfh

INTREBAREA ZILEI

2010-01-10T23:48:00.000-08:00

De unde provine epxresia "Banatu'i fruncea tarii" si cum o puteti explica?

2010-01-10T03:24:00.000-08:00

RESITA

Despre Resita

Aşezarea geografică:
Municipiul Reşiţa, reşedinţa judeţului Caraş-Severin, este amplasat în sud-vestul României, în partea de nord-vest a judeţului, pe cursul mijlociu al râului Bârzava, într-o zonă geografică de un pitoresc deosebit şi cu obiective turistice atrăgătoare. Reşiţa este cel mai vechi centru siderurgic al României şi una din cele mai importante cetăţi industriale din sud-estul Europei.

Populaţie:
TOTAL - 86.383 locuitori;

Economie:

INDUSTRIE: construcţii de maşini, siderurgie, confecţii, construcţii civile;
AGRICULTURĂ: 1% din forţa de muncă a oraşului lucrează în agricultură;
SERVICII : alimentaţie publică, cooperaţii meşteşugăreşti, transport intern şi internaţional;
TURISM : două societăţi cu profil de turism (Turist Semenic SA şi BIRTA SA); numeroase puncte de atracţie turistică în oraş (Muzeul de Istorie al Banatului Montan şi Muzeul de Locomotive cu Aburi) şi în împrejurimi (lacurile Secu, Văliug, Trei Ape, Breazova, Dognecea, Cheile Caraşului, Muntele Semenic). Potenţialul turistic al zonei este insuficient exploatat şi ar putea constitui o alternativă în reconversia economică a zonei.

Cultură şi patrimoniu cultural:

Muzeul de Istorie al Banatului Montan;
Muzeul de Locomotive cu Aburi;
Casa de Cultură a Sindicatelor;
Teatrul G.A. Petculescu;
Biblioteca Judeţeană Paul Iorgovici;
Biblioteca Franceză;
Biblioteca Germană;
Palatul Cultural (Cinematograful Cultural) 1928;
Casa Muncitorească Reşiţa;
Cazinoul Român, (Cazina), 1/4 sec. XX;

Biserica Evanghelică, sec. XIX /1901;
Casa Neff I cu baia publică, 4/4 sec. XIX;
Sinagoga, sec. XIX;
Uzina hidroelectrică Grebla şi Castelul de apă din amonte, 1903-1909;
Catedrala Ortodoxă Română Reşiţa Montană,” Adormirea Maicii Domnului,”1936;
Gara Reşiţa-Sud, 1932/ 1914;
Podul de la vamă, 1931, primul pod nituit şi sudat din ţară;
Ansamblu de clădiri muncitoreşti şi de raport din secolul XIX;
Biserica tip sală şi necropolă medievală, sec. XIV – XV.

Învăţământ
În municipiul Reşiţa funcţionează 14 şcoli, 6 licee, 4 instituţii de învăţământ profesional şi o universitate (Universitatea „Eftimie Murgu”). Universitatea pregăteşte studenţi în domeniile: economie, teologie, istorie, administraţie publică, asistenţă socială, inginerie.

Infrastructura de transport:
Două staţii CFR pentru transportul pe calea ferata, două drumuri naţionale spre Caransebeş (şi în continuare spre Bucureşti) şi spre Timişoara şi două drumuri judeţene spre Oraviţa şi Vama Naidăş şi respectiv spre Anina. Cel mai apropiat aeroport internaţional este la o distanţă de 123 km, în municipiul Timişoara. Transportul naval este asigurat prin portul la Dunăre Moldova Veche, aflat la 97 km faţă de Reşiţa.

Resursele naturale regenerabile ale zonei sunt reprezentate de:

amenajările hidrotehnice de pe cursul superior al râului Bârzava pe primii 50 km de la izvoare, prin lacurile de acumulare Gozna, Breazova şi Secu precum şi lacul Trei Ape pe cursul Timişului Superior, care constituie sursa de alimentare cu apă a municipiului Reşiţa;
vegetaţia lemnoasă (forestieră) care coboară în estul municipiului până aproape de periferie şi care cuprinde o mare varietate de specii, atât răşinoase (pin negru, pin silvestru, duglas şi altele) cât şi de foioase specifice şleaurilor de deal cu fag în amestec cu carpen, tei şi gorun;
pădurile din jurul municipiului Reşiţa adăpostesc specii de interes cinegetic din fauna sălbatică, cum sunt: vulpea, mistreţul, lupul, cerbul, căpriorul şi altele precum şi numeroase specii de păsări, o parte din aceste păduri fiind declarate Rezervaţii Naturale de tip forestier.

Domenii de colaborare prioritară:
Primăria municipiului Reşiţa este deschisă colaborării în orice domeniu, dar în mod special este interesată de domeniile economic, cultural, învăţământ şi reconversia forţei de munca. Oraşul are resurse pentru susţinerea următoarelor priorităţi naţionale de dezvoltare regională:

Dezvoltarea turismului. Exista bază materială pentru dezvoltarea turismului de vară şi de iarnă şi personal calificat în profesiuni specifice turismului;

Dezvoltarea resurselor umane. Exista personal calificat în profesiuni cu specific industrial (siderurgie, construcţii de maşini, confecţii) şi alimentaţie publică, comerţ şi turism, care poate fi recalificat uşor dacă este necesară o reconversie a forţei de muncă în vederea dezvoltării unor noi activităţi;
Dezvoltarea sectorului privat şi a IMM-urilor. Realizarea acestui obiectiv se poate face prin intermediul Asociaţiei Întreprinzătorilor Privaţi, Asociaţia Întreprinzătorilor Mici şi Mijlocii şi al Camerei de Comerţ, Industrie şi Turism Caraş- Severin;
Dezvoltarea infrastructurii locale. Există la nivelul Primăriei proiecte tehnice şi studii de fezabilitate pentru diverse lucrări de infrastructura, dar ele îşi aşteaptă rândul pentru execuţie în funcţie de priorităţi şi de fondurile existente. Este în execuţie lucrarea de dezvoltare a alimentării cu apă a oraşului.

În oraş s-ar putea dezvolta activităţi cu profil de prelucrare a lemnului (ţinând cont de resursele forestiere ale judeţului); prelucrarea deşeurilor lemnoase şi de hârtie (producţie de ambalaje de hârtie şi carton); producţie de materiale de construcţii; ateliere industriale de producţie şi montaj subansamble şi componente pentru societăţi cu diverse profiluri; ateliere de producţie în domeniul industriei confecţiilor; întreprindere de prelucrare a laptelui; societăţi agroturistice ecologice.

Proiecte finanţate din fonduri europene:
În oraş există obiective care au fost incluse în programe cu susţinere financiară externă. Programul de Combatere a Efectelor Cauzate de Inundaţii PHARE 1997 cu următoarele proiecte:

Reabilitarea Alimentarii cu Apa în Municipiul Reşiţa (449 800 Euro);
Refacere Canalizare şi Consolidarea Sistemului Rutier în Municipiul Reşiţa (97 620 Euro);
Lucrări de Stabilizare a Alunecărilor de Teren în Municipiul Reşiţa (144 600 Euro).

Toate cele trei proiecte au fost implementate în anul 1998.

În momentul de faţă sunt în curs de implementare cinci proiecte cu finanţare externă:

„Complex Municipal de Sport şi Sănătate în municipiul Reşiţa” prin programul PHARE Infrastructura mică (1.178.244 Euro – valoarea proiectului, 850.000 Euro – valoare grant);
„O instituţie pentru toţi” - Reabilitarea Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Reşiţa prin programul PHARE Servicii Sociale (157.272 Euro – valoarea proiectului, 137.272 Euro – valoare grant);
„Reabilitare Zonă Industrială Valea Ţerovei – Reşiţa” prin programul PHARE Infrastructura regională (10.549.196 Euro – valoarea proiectului, 6.670.000 Euro – valoare grant);
„Alimentarea cu apă, canalizare şi epurare ape uzate” prin programul ISPA (39.483.000 Euro – valoarea proiectului, 29.418.750 Euro – valoare grant);
„Ne preţuim valorile” prin programul PHARE 2003 Serbia Muntenegru (34.900 Euro – valoarea proiectului, 31.410 Euro – valoare grant)

http://www.primaria-resita.ro/

Resita

2010-01-10T03:21:00.000-08:00

Resita, Romania
Ultima actualizare: 01/10/10 12:00:00 PM Local Time
Soarele rasare la ora: 08:09 AM, Apune la ora: 05:08 PM

10°C
Partly Cloudy

Vant: N/A	Presiune: 979 mbar	Umiditate: 80%
UV: 1	Temperatura: 8°C	Vizibilitate: nelimitata

	Luni	Marti	Miercuri	Joi	N/A
Maxime	6°C	8°C	5°C	4°C	N/A
Minime	-1°C	-3°C	-3°C	-2°C	N/A
Precipitatii	50%	20%	30%	40%	N/A

DROBETA TURNU SEVERIN

2010-01-10T02:59:00.000-08:00

Drobeta Turnu Severin este cel mai frumos oraş
de la Dunărea ţării noastre, graţie aşezării lui pe cea mai înaltă şi largă
terasă dunăreană şi desigur graţie particularităţii sale arhitectonice: un
amfiteatru dispus armonios, aproape musical, plăcut echilibrului şi elansat cât
să domine panoramic grandoarea fluviului. Oraşul nostru freamătă şi respiră
istorie şi viitor, este un loc al deschiderii, un loc din care au pornit şi în
care s-au afirmat mari personalităţi ale României. Noul oraş construit pe vatra fostelor cetăţi
romane şi medievale, ale căror vestigii se văd şi astăzi te invită la o călătorie
fie ca turist, om de afaceri sau simplu trecător unde pot fi vizitate vestigii
precum: Castrul Drobeta, Piciorul Podului lui Traian, Cetatea Medievală, Castelul
de Apă. Parcul Natural Porţile de
Fier, care urmăreşte cursul Dunării pe o lungime de 140 km este un patrimoniu ştiinţific
şi peisagistic cu o largă reputaţie internaţională, cu cea mai veche istorie
geologică din Europa, cu cel mai mare şi vechi defileu al unui fluviu din
Europa. Toate acestea alături de ospitalitatea recunoscută a localnicilor fac
din Drobeta Turnu Severin un important centru de atracţie turistică din
sud-vestul României.
PRIMAR, Av. Constantin Gherghe

PREZENTAREA ORAŞULUI DROBETA TURNU SEVERIN

Destinul european al Severinului este urmarea directă a aşezării sale
geografice, acest spaţiu reprezentând o adevărată punte de legătură între
centrul european şi Orientul Apropiat, între nordul continentului şi lumea
mediteraneană. Oraşul antic Drobeta şi oraşul modern Drobeta Turnu Severin au păstrat
şi păstrează cheia Europei şi a Balcanilor. Pe aici s-au deschis Porţile
de Fier pentru ape şi pentru oameni, Drobeta antică şi Drobeta modernă
devenind şi simbolul intrării Balcanilor în Europa şi a Europei în Balcani. Dar
mai întâi, Drobeta înseamnă începutul neamului românesc, inaugurat prin
intrarea lui Traian care aducea cu el cultura română, după cum, peste secole,
prin intrarea tot pe aici, la Turnu Severin a regelui Carol I, a pătruns pe pământul
românesc lumea occidentală, care vă duce la renaşterea României moderne.
Vremurile îndelungate din care vine istoria oraşului au determinat ca
teritoriul său să se constituie într-un veritabil şi uriaş muzeu în aer liber.
... Aici a fost teritoriul unor permanente şi originale sinteze de cultură şi
civilizaţie, care s-au impus prin hărnicia şi priceperea oamenilor, prin
frumuseţea şi bogăţia locurilor.

Asezare

Oraş şi port la Dunăre este
situat în depresiunea Topolniţei şi a Severinului, în vestul judeţului şi al
României pe malul stâng al Dunării. Suprafaţa
administrativă este de 6824 ha, din care: 2104,53 ha - intravilan; 4719,47 ha -
extravilan. Populaţia
104.557 loc la recensământul din anul
2002; Oraşul este situat pe drumul european 70 la 353 km faţă de Bucureşti, 210 km faţă de Timişoara şi 113 km faţă de Craiova.

Arii protejate

Parcul natural Porţile
de Fier - cuprinde 4 rezervaţii ştiinţifice cu protecţie integrală aflate de-a lungul Defileului Dunării
şi Porţilor de Fier până la Schela Cladovei; Rezervaţia paleontologică
Bahna-Iloviţa situată pe versantul intramontan Bahna – Orşova, reprezentată
prin trei puncte fosiliere de calcare de corali şi briozoare, cu resturi
gastereopode bogată şi în vegetaţii; Pădurea Crihala care este formată din
frasin şi îmbogăţită în ultimii ani cu tei, stejar, brad, mesteacăn; Parcul
General Dragalina cu Cetatea Severinului şi Complexul Arheologic Drobeta aşezate
pe taluzull terasei Dunării; Parcul Rozelor care cuprinde sute de soiuri de
arbori, arbuşti şi trandafiri; Parcul Muzeului Porţile de Fier se constituie într-o
adevărată expoziţie de ruine: ruinele Templelor Române, ruinele Podului lui
Traian, ruinele vechii Mitropolii a Severinului, zidurile vechiului Castru
Roman.

Potenţial turistic

Potenţial turistic datorită patrimoniului
cultural şi arhitectural, datinilor şi obiceiurilor: Port la Dunăre; Castelul
de Apă care dă identitate oraşului prin aşezarea sa giratorie în axul principal
al urbei; Muzeul Porţile de Fier cu secţiile de arheologie şi etnografie, cu
parcul din faţa sa, acvariu; Mănăstirea Vodiţa atestată în anul 1371 de
Voievodul Vlaicu Basarab; Peştera Topolniţa; Hidrocentrala Porţile de Fier; Ruinele
Piciorului Podului lui Traian; Ruinele Templelor Romane; Ruinele vechii
Mitropolii a Severinului; Cetatea Medievală a Severinului.

Atestare documentară

Prima cetate
dacică din piatră descoperită de legiunile romane în perioada anilor 103-105
e.n.; Cetatea Severinului – atestată în anul 272 e.n.; Oraş modern proiectat în
anul 1833 din iniţiativa generalului Kiseleff; În 1841 devine capitala
judeţului Mehedinţi, iar în 1852 devine municipiu. PODUL LUI TRAIAN, construit în numai trei ani (103-105) după planurile aceluiaşi celebru
arhitect, Apolodor din Damasc, a fost cea mai îndrăzneaţă lucrare inginerească
a antichităţii romane.
Opera în premieră de mare complexitate tehnologică (nici
astăzi nu i se cunosc în întregime formulele tehnice), acest pod a fost ridicat
pe 20 de pile (piloni) din blocuri de piatră, era lung de 1.135 m, lat de 14,55 m şi înalt de 18,60 m, la capete câte un
portal monument, din care relicve pe verticală se văd şi azi pe ambele maluri
ale Dunării. Pentru partea lemnoasă a construcţiei s-au folosit stejarii de pe
200 de hectare de pădure. Suprastructura podului a fost dărămată din ordinul
împăratului Adrian pentru a împiedica trecerea Dunării de catre barbarii nesupuşi.
Acest colos făcut pentru o durată în timp, ca liant între civilizaţii, în alte
condiţii istorice devenise incomod, o temere pentru oameni, căci nu timpul se
teme de eternitate.

DROBETA TURNU SEVERIN ÎN ZILELE NOASTRE

Oraşul Drobeta Turnu Severin se află în zona comercială de interes internaţional beneficiind de toate formele
de circulaţie europeane: rutier, feroviar, naval cu industrie puternică
profilată pe transport naval cu desfacere pe piaţa europeană susţinută de linia
de transport naval Marea Nordului – Rhin – Main – Dunăre - Marea Neagră. Se
remarcă prezenţa apelor geotermale sulfuroase la Schela Cladovei cu proprietăţi
terapeutice recunoscute.
Cu această istorie la temelie şi cu ferestrele unui prezent prosper,
noul oraş Drobeta Turnu Severin intră în epoca modernă cu faţa spre Dunăre. Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE
www.ghidulturistic.ro/

Excursie

2010-01-10T02:48:00.000-08:00

CARANSEBEŞ

Oraşul Caransebeş se află în jud. Caraş-Severin, la confluenţa Timişului cu pârâul Sebeş, într-un decor natural dominat de culmile Muntelui Mic (1805 m) şi ale Munţilor Poiana Ruscă (1380 m).

Atestat documentar din 1290, oraşul s-a format prin unirea a două aşezări medievale: Căvăran şi Sebeş. Se păstrează o serie de construcţii din sec XVIII şi XIX: Biserica Sf. Gheorghe din secolele XV-XVIII, Biserica Sf. Ioan, Palatul Comunităţii de Avere, vechea cazarmă din secolul al XVIII-lea, Biserica Catolică, Sinagoga, clădirea fostului Comitat, Noua casă de păstrare, Primăria, Liceul Traian Doda.

Vizitatorii oraşului pot admira, alături de aceste impozante edificii, statuia generalului Drăgălina, situată în parcul cu acelaşi nume (devenită un simbol al Caransebeşului), operă a sculptorului Mihai Onofrei.

Pe şoseaua spre Băile Herculane, lângă Armeniş, la circa 27 km de Caransebeş, se află schitul „Piatra Scrisă”, unde tradiţia spune că, atunci când se construia calea ferată Caransebeş – Orşova şi s-a pornit lucrul la tunelul aflat în prelungirea podului peste râul Timiş, în urma exploziei cu dinamită, s-a desprins o stâncă, iar în faţa muncitorilor a apărut icoana Sfintei Treimi.

La 7 km de Caransebeş, pe raza localităţii Jupa, sunt vizibile ruinele unor construcţii importante şi ale unor ateliere din castrul roman şi din aşezarea civilă romană Tibiscum. Fondate de către romani în anul 106 d.Chr., aşezările de la Tibiscum au fost şi rămân cele mai importante vestigii ale antichităţii clasice din Banat.

Publicat de turisticus

ORŞOVA

Orşova este un municipiu din judeţul Mehedinţi, situat pe malul lacului de acumulare Porţile de Fier I de pe Dunăre, în zona de varsare a râului Cerna în Dunăre.
Aici au fost descoperite urmele aşezării daco-romane Dierna (din provincia romană Dacia Malvensis), ridicată la rang de municipiu în anul 193 d.Hr.

Obiective turistice:
Principala atracţie turistică a oraşului este fluviul Dunărea pe care se pot face croaziere spre Porţile de Fier, Tabula Traiana, Cazanele Mici, Cazanele Mari, Bustul lui Decebal, Mănăstirea Mraconia, Golful Dubova, Peştera Veterani, Peştera Ponicova.

Mănăstirea Sfânta Ana. A fost fondată de jurnalistul Pamfil Şeicaru care luptând aici ca sublocotenent în Primul Război Mondial, a dorit să-şi exprime recunoştinţa în faţa lui Dumnezeu fiindcă rămăsese în viaţă după ce fusese îngropat aici de explozia unei bombe.

Catedrala Catolică. Este unică în Europa, elementele sale specifice fiind forma de cort a interiorului şi acoperişul în formă de cruce. Friza de tablouri reprezentând „Drumul Golgotei” a fost pictată de Gabriel Popa în manieră modernă.

Publicat de turisticus

sursa ==== http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://4.bp.blogspot.com/_MvmgPODGrX0/SZ7s8bGGPXI/AAAAAAAAAIA/CV-tlFpllBo/s320/cetatea.jpg&imgrefurl=http://mondoturism.blogspot.com/2009_02_01_archive.html&usg=__DhMsD_ImpjpaRJPTpZ7K7w7ucZI=&h=240&w=320&sz=18&hl=ro&start=67&um=1&tbnid=pWBDsl10mj8gmM:&tbnh=89&tbnw=118&prev=/images%3Fq%3DCARA%25C5%259E-%2BSEVERIN-%2BCentrul%2Bde%2Bagrement%2BR%25C3%2582UL%2BALB%26ndsp%3D20%26hl%3Dro%26client%3Dfirefox-a%26rls%3Dorg.mozilla:ro:official%26sa%3DN%26start%3D60%26um%3D1

Nera

2010-01-10T02:15:00.000-08:00

Nera – Lacrima şi Surâsul Lescoviţei…

Râul Nera are o lungime de 131 km, izvorăşte din Munţii Semenic, de sub Vârful Piatra Goznei (1447 m) şi se varsă în Dunăre.
„Situată în partea de sud-vest a judeţului Caraş-Severin, la frontiera cu R.F. Iugo-slavia, pe DJ 571C, localitatea Naidăş, reşedinţa comunei cu acelaşi nume, se află la o distanţă de 84 km de municipiul Reşiţa şi 21 km de Oraviţa, oraşul cel mai apropiat. Comuna Naidăş se întinde pe o suprafaţă de 6374 ha, din care 4572 ha reprezintă terenul agricol.
În componenţa acestui teritoriu administrativ se regăsesc localităţile: Naidăş şi Lescoviţa.

Râul Nera, care are cursul orientat de la est spre vest, are ca afluenţi pe partea stângă, între alţii, Valea Zbagului, Vl. Călugăriei, Ogaşul lui Ţugui, Og. Gavrova, Og. lui Stancu, iar pe partea dreaptă Pârâul Năidăşel, Valea Uzumi, Ogaşul Lescoviţei.

Climatul temperat-continental moderat, cu slabe influenţe mediteraneene, prezintă o valoare medie multianuală cuprinsă între 11,10C (staţia Oraviţa) şi 11,40C (staţia Moldova Veche), precipitaţiile înregistrând, în intervalul 1884-1994, o valoare medie multianuală de 895,0 mm (staţia Oraviţa).

Vegetaţia este alcătuită din păduri, tufărişuri, pajişti şi grupări ruderale, fiind dispusă în etaje specifice, condiţionate de particularităţile cadrului natural.

Pe versanţii sudici şi sud-vestici ai Munţilor Locvei, în condiţii de umiditate şi insolaţie ridicate se dezvoltă păduri de făgete şi gorunete, pure sau în amestec, la care se adaugă formaţiuni submediteraneene numite şibleac, între care Carpinus orientalis (cărpiniţă), Fraxinus ornus (mojdrean), Corylus colurna (alun turcesc), Syringa vulgaris (liliac).

Sibilla

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://sfinx777.files.wordpress.com/2009/03/mehe002.jpg&imgrefurl=http://sfinx777.wordpress.com/2009/03/17/caras-severinul-si-amnezia-sau-turism-carasean-cu-pipeta/&usg=__J1_cit6iRAUdY64RQUiBj8l_JdY=&h=337&w=504&sz=24&hl=ro&start=8&um=1&tbnid=G5nRqNsmrTS9IM:&tbnh=87&tbnw=130&prev=/images%3Fq%3DCARA%25C5%259E-%2BSEVERIN-%2BCentrul%2Bde%2Bagrement%2BR%25C3%2582UL%2BALB%26hl%3Dro%26client%3Dfirefox-a%26rls%3Dorg.mozilla:ro:official%26sa%3DN%26um%3D1

CARAŞ- SEVERIN- Centrul de agrement RÂUL ALB

2010-01-10T02:07:00.000-08:00

CARAŞ- SEVERIN- Centrul de agrement RÂUL ALB

Contact

adresa:: Aleea Roman nr.1 cod poştal 320143, Loc. Reşiţa
contact:: tel: 0255 212856
fax: 0255 214138
email: tineretcaras@easynet.ro
Amplasare:
la 20 km de municipiul Reşiţa, pe valea râului Bârzava, în apropierea staţiunii turistice Secu şi a lacului Secu

Modalităţi de ajungere în centrul de agrement

cu trenul până la gara Reşiţa Sud, pe şosea cu autocar sau microbuz;
la cerere se asigură transportul cu autocar sau microbuz, din Reşiţa la Râul Alb, contra cost.

Condiţii de cazare: 110 locuri vara, 60 locuri iarna într-un complex de şase vile:

Vila Căprioara - 36 locuri
4 camere de 3 locuri
1 cameră de 4 locuri
1 cameră de 6locuri
2 camere de 7 locuri
Instalaţii sanitare comune, cabină duş, apă caldă, încălzire centrală, cabana funcţionează permanent.

Vila Castorul – Nu funcţionează Instalaţii sanitare comune, duşuri, apă caldă, cabana funcţionează sezonier.
Vila Victoria - 30 locuri
1 cameră de 2 locuri
1 cameră de 8 locuri
2 camere de 10 locuri
Instalaţii sanitare pe hol, duşuri, apă caldă şi rece, cabana funcţionează sezonier.

Vila Semenic - 8 locuri
4 camere de 2 locuri
Instalaţii sanitare pe hol cu duş, apă caldă şi rece, încălzire centrală, cabana funcţionează permanent.

Vila Gospodarul - 12 locuri
2 camere de 2 locuri
1 cameră de 8 locuri
Instalaţii sanitare pe hol cu duş, apă caldă şi rece, încălzire centrală, cabana funcţionează permanent.

Vila Protocol - 16 locuri
1 cameră de 3 locuri
1 cameră de 5 locuri
1 cameră de 8 locuri
Instalaţii sanitare pe hol cu duş, apă caldă şi rece, încălzire cu teracote, cabana funcţionează permanent.

Centrul mai deţine: o cantină-restaurant, încălzire centrală, teren de sport, spaţiu de joacă pentru copii, club şi desfăşoară programe de loisir asigurate de animatorii de tineret.
Drumeţii în împrejurimi: la lacul de acumulare Secu, lac antropic (de baraj) destinat producerii energiei electrice, alimentării cu apă potabilă; turul complet al lacului durează 5 ore pe jos şi 2 ore cu bicicleta; este posibil agrementul nautic şi pescuitul; pe văile din jurul centrului de agrement, cu oprire la Piatra Albă, un impresionant perete de calcar înalt de 50 metri care oferă o minunată privelişte spre muntele Semenic, la întoarcere se trece prin satul Secu, unde se poate vizita viaductul şi canalul de aducţiune care face parte dintr-o reţea veche de peste 100 de ani, traseul durează 6 -7 ore în funcţie de durata staţionării la fiecare obiectiv. Excursii cu autocarul sau microbuzul: traseu Reşiţa– Ocna De Fier – Reşiţa (se vizitează Muzeul “Florilor de mină Constantin Gruiescu” de la Ocna de Fier, colecţie de flori de mină de peste 1500 de piese, Muzeul de locomotive în aer liber din Reşiţa unic în ţară). traseu Reşiţa – Caraşova - Peştera Comarnic – Reşiţa (se vizitează Cheile Caraşului cu Peştera Comarnic, Peştera Liliecilor. Traseul este combinat cu drumeţie prin poiana Prolaz, platoul Iabalcei. După 3 ore de mers pe jos se ajunge la peştera Comarnic, una dintre cele mai mari şi mai frumoase peşteri din Banat, prin sălile ei monumentale şi grandoarea formaţiunilor stalagmitice, se asigură ghid calificat). traseu Reşiţa – Timişoara – Buziaş – Reşiţa (se vizitează în Timişoara: Muzeul Banatului, Bastionul Cetăţii, Catedrala Mitropolitană, clădirea Operei, plimbare cu vaporaşul pe canalul Bega; staţiunea balneoclimaterică Buziaş). traseu Reşiţa – Sarmisegetuza – Densuş – Hunedoara – Deva – Simeria - Haţeg – Reşiţa (se vizitează castrul roman Sarmisegetuza Ulpia Traiana Dacica Augusta, Biserica din Densuş sec. XI, Castelul Huniazilor de la Hunedoara, Cetatea Deva şi Muzeul de istorie din Deva, rezervaţia de zimbri de la Haţeg). traseu Reşiţa - Orşova - Drobeta Turnu Severin - Băile Herculane – Reşiţa (se vizitează Schitul Piatra Scrisă de pe Valea Timişului, Orşova cu Biserica Catolică şi Mânăstirea Sf. Ana, Sistemul hidroenergetic Porţile de Fier, Drobeta Turnu Severin, staţiunea balneoclimaterică Băile Herculane, Valea Minişului cu cascada şi izbucul Coronini, paralela 45º). traseu Reşiţa – Anina - Valea Minişului - Eftimie Murgu - Băile Herculane - Valea Timişului –Caransebeş – Reşiţa (se vitează fostul centru minier din Anina, Valea Minişului cu cascada şi izbucul Coronini, paralela 45º, Valea Morilor pe apă de la Eftimie Murgu, staţiunea Băile Herculane). traseu Reşiţa – Oraviţa – Moldova Nouă - Orşova - Băile Herculane - Valea Minişului – Reşiţa (se vizitează Teatrul vechi din Oraviţa, Clisura Dunării, Dunărea la cazane, Mănăstirea Sf. Ana din Orşova, staţiunea balneoclimaterică Băile Herculane, schitul Piatra Scrisă). Director: Carina Pristabu Persoană de contact: Schveinert Sorin

"Se cauta o identitate turistica a Banatului"

2010-01-10T02:00:00.000-08:00

Se cauta o identitate turistica a Banatului

Un proiect regional vrea sa atraga atentia asupra turismului din Banatul Romanesc si cel Sarbesc

Startul pentru descoperirea celor 11 obiective turistice reprezentative din Banat se va da, oficial, pe 16 octombrie. Centrul Euroregional pentru Democratie lanseaza astfel proiectul "Banat 22", menit sa atraga atentia asupra turismului, o ramura slab dezvoltata in Banat, atat in cel Romanesc, cat si in cel Sarbesc.

Banatul intra in concurs

Centrul Regional de Afaceri, Centrul Euroregional pentru Democratie din Timisoara impreuna cu Municipalitatea din Pancevo, Serbia invita, pentru data de 16 octombrie, autoritatile locale si regionale, mass-media, O.N.G.-urile si intreprinzatorii turistici din Banat sa promoveze ori sa propuna ceea ce poate fi incadrat in categoria atractie turistica reprezentativa din regiune, prin inscrierea acestora in competitia TOP 11.

Este vorba de lansarea oficiala a proiectului de cooperare transfrontaliera "Banat 22 – Promovarea celor 22 de locuri si evenimente turistice din Banat", realizat in parteneriat cu Primaria Timisoara, Municipalitatea din Pancevo, Organizatia Turistica din Pancevo si Municipalitatea din Kanjiza, Serbia. Proiectul va fi implementat in trei judete din Romania (Timis, Caras-Severin si Mehedinti), iar in Banatul Sarbesc, in trei districte din Serbia (Banatul de nord, Banatul central si Banatul de sud). In total, aria de aplicare a proiectului cuprinde 52 de localitati, iar competitorii trebuie sa aiba in vedere ca locurile ori evenimentele turistice propuse sa fie specifice regiunii Banat.

Proiectul, initiat de Centrul Euroregional pentru Democratie din Timisoara, urmareste valorificarea potentialului turistic aferent zonei Banat, in vederea unei mai bune integrari socio-economice a regiunii transfrontaliere, dar si in vederea cresterii cu 5% a nivelului indicatorilor economici, relevanti pentru industria turistica din Banat, ca urmare a promovarii celor 22 de locuri si evenimente turistice din Banatul romanesc si sarbesc. Proiectul se deruleaza in contextul Programului de Vecinatate Romania-Serbia (infiintat in 2005) si este finantat din fonduri Cards, in cazul aplicantului principal, si fonduri Phare CBC, in cazul aplicantului transfrontalier.

Se cauta propuneri inedite

Coordonatorii proiectului "Banat 22" ii invita pe cei care fac propuneri sa se lase purtati de alchimia diversitatii culturale si sa urmareasca reperele istorice si peisajele care anima existenta acestei regiuni, aflate sub cupola aceleiasi istorii. "Am dori ca in aceasta competitie sa intre propuneri inedite. Vrem ca propunatorii sa fie ceva mai creativi, nu festivi. Sa aduca propuneri care sa nu vizeze aceleasi obiective stiute, precum festivaluri ale berii sau vinului", spune managerul proiectului Ilona Mihaies, presedintele executiv al Centrului Euroregional pentru Democratie Timisoara.

Tot Ilona Mihaies da exemple de ceea ce ar putea fi obiectiv sau eveniment turistic reprezentativ pentru zona Banatului : "Ar putea fi un loc deosebit dintr-o curte sau concertele de orga inedite de la Dom. Timisoara a avut un eveniment inedit cu ani in urma, Festivalul Saltimbancilor, care a disparut. In Serbia, de exemplu, este un loc pe malul unui lac unde, in fiecare an, intr-o anume zi, este inundatie de fluturi. Tocmai asta dorim, sa se aduca in atentie lucruri voioase, inedite".

In acest scop, participantii sunt sfatuiti ca, pana in 31 octombrie, ultima zi in care pot fi facute propuneri, sa aiba in vedere punctele tari ale zonelor turistice din Banat, cum ar fi cadrul natural, diversitatea reliefului, multiculturalitatea zonei, pentru a compensa absenta produselor turistice sau prezenta serviciilor turistice de slaba calitate.

Dupa lansarea propunerilor referitoare la Banatul romanesc, comisia proiectului "Banat 22" va intocmi o lista cu locurile si evenimentele inscrise in concurs si va evalua gradul de atractivitate aferent acestora, fiecare propunere primind o nota de la 1 la 5.

La finalul concursului, locurile si evenimentele turistice selectate vor fi promovate prin diferite metode, cum ar fi inscrierea in "Ghidul turistic al Banatului", – care va fi redactat in cinci limbi (engleza, germana, italiana, sarba si romana), si va fi tiparit in 1000 de exemplare –, dar si prin materiale promotionale cu cele mai reprezentative 22 de locuri si evenimente turistice din Banat (si al nostru, si al vecinilor sarbi). Totodata, locatiile alese vor fi descrise si recomandate internautilor care vor accesa site-ul web al proiectului www. banat22.net, o pagina web dinamica si foarte interesanta care ofera informatii despre proiect, despre principalele atractii turistice din Banat – cel Romanesc, cu judetele Timis, Caras-Severin si Mehedinti, si cel Sarbesc, cu Banatul de Nord, Central si de Sud. Pe acelasi portal pot fi intalniti Lala si sotia lui, Sosa, mascotele proiectului. In timp ce Lala promite sa vina cu impresii din calatoriile facute pe meleagurile banatene, Sosa va face cunostinta cu Banatul din bucataria sotiei sale. Pe masura derularii proiectului, site-ul va fi actualizat cu un ghid turistic si cu informatii despre promotorii turismului.

Banatul Sarbesc si-a trasat Topul

Reprezentantii Banatului Sarbesc si-au desemnat deja obiectivele-concurente pentru Top 11, al proiectului "Banat 22".

Municipalitatea Pancevo au propus locatii ca Vojlovica si Jabuka, si, ca eveniment, Carnavalul international de la Pancevo. Reprezentantii din Zrenjanin au inclus Carska Bara, Kastel Ecka, Banja Rusanda, Cobanski Paprikas - Melenci, Lukino Selo, Orlovat si Zilele Berii ale orasului Zrejanin.

Municipalitatea Kanjiza a ales pentru concurs un centru spa si raul Tisa. Apoi, au intrat in concursul obiectivelor turistice Sarbatoarea Vinului din Vrsac si Plandiste, un centru wellness din Kovacica, nisipurile Devojacki Bunar si Carnavalul Florilor din Bela Crkva. Propunerea Municipalitatii Novi Becej promoveaza locatiile Slano Kopovo, Gospojinski Dani si Araca.

Frumusetile Banatului Montan

textUn sondaj de opinie privind valorile Banatului a fost realizat in randul internautilor, prin intermediul enciclopediei digitale Banaterra, de Asociatia Proiectul Rastko Romania.

In perioada 1 - 30 septembrie, pe site-ul www.banaterra.eu se adunasera 60 de propuneri. Cele mai multe au vizat Banatul montan, din zona Caras-Severinului : Cascada Beusnita, Cascada La Viroaga, Cheile Carasului, Ocna de Fier, Lacul Ochiul Beiului, Monumentul turismului din Rusca Montana, Cheile Minisului, Cheile Nerei, Nera, Dealurile Varsetului si Varful Gozna.

Motivele care au stat la baza preferintelor publicului chestionat sunt lesne de inteles. Banatul montan este o zona pitoreasca – in care campia ocupa doar 7% din totalul de 852.000 ha, pe cand dealuri sunt in procent de 11%, iar muntii, de 65,4% –, o zona prin care trece si Dunarea, si rauri (Timis, Caras, Nera, Cerna si Barzava), sunt si lacuri naturale (Ochiul Bei, Lacul Dracului), si baraje de acumulare (Valiug, Secu, Trei Ape, Marul, Prisaca) si alte minunatii ale naturii, cum ar fi Lacul Buhui, Marghitas, Lacul cu nuferi ori Lacul Mare. Banatul montan se bucura si de existenta a 47 de rezervatii naturale, trei parcuri nationale (Domogled - Valea Cernei, Semenic - Cheile Carasului si Cheile Nerei - Beusnita) si a Parcului natural transfrontalier Portile de Fier.

In Top 11 al Banatului romanesc ar putea sta obiective sau evenimente legate de zone precum Clisura Dunarii, Parcul National Portile de Fier, Banatul Montan, Baile Herculane, Timisoara, bisericutele din lemn de pe tot cuprinsul Timisului.

Motivele pentru care aceste obiective ar putea prezenta interes pentru turisti sunt peisajul specific al zonei, salbaticia sau prezenta unor forme de relief potrivite pentru practicarea unui turism sportiv.

Diana MIHAI

( http://www.timpolis.ro/)

Editia: 13 - 15 octombrie 2008

LAURA LAURENTIU

2010-01-07T02:34:00.000-08:00

M-am nãscut sub semnul scorpionului in Timisoara. Incã din copilãrie mi-am descoperit plãcerea de a cânta folclorul nostru bãnãtean, astfel am activat in Ansamblul de Copii al Casei pionierilor (in prezent Palatul Copiilor), poate si datoritã faptului cã in casa bunicilor mei se ascultau in fiecare zi vechile "plãci" de vinil ale marilor interpreti Achim Nica, Dumitru Sopon, Ana Munteanu, Dumitru Chepetan, Ana Pacatius, Raveca Sandulescu, Petre Cristoreanu , Ana Munteanu s.a.

De orasul in care m-am nascut s-a legat toatã existenta mea, si cred ca am fost influentatã intr-o mare masura, in formarea mea ca om, de acest oras in care coexistã oameni apartinând mai multor etnii pe care ii leagã o singurã mândrie: aceea de a fi bãnãteni. In Timisoara a fost casa mea intotdeauna, aici am urmat scoala si am invãtat sã cânt si sa joc. Cred in "bãnãtenism" ca intr-o stare de spirit, o calitate umanã ce mã face sã mã simt specialã. De formarea mea ca artist s-au ocupat, pe rând: dl. Gheorghe Galetin, primul meu profesor de cântec, la Palatul Pionierilor, mai apoi urmat de dl. profesor doctor Ovidiu Papanã si doamna profesoarã Lucia Mihãescu, la Scoala Popularã de artã Timisoara. Am activat, pe rând, in ansamblurile: Hora Timisului, Bãnãteana, Doina Timisului, iar in perioada când am devenit artist profesionist am avut si continuu sã am colaborãri cu ansamblurile Timisul si Banatul din Timisoara. In perioada copilãriei si adolescentei am participat la toate editiile Festivalului National "Cântarea Romaniei", in concursul destinat solistilor vocali, si am obtinut mai multe premii I. Desigur, zona folcloricã pe care o reprezint cu predilectie este Banatul.

Melodiile mele sunt specifice mai ales Banatului de Munte, care a câstigat, in anii din urmã, prin dinamismul melosului si al dansurilor, in fata melosului mai asezat din Banatul de Câmpie, cãruia îi apartin, geografic, prin nastere. Timisoara este, însã, o "capitalã" a tuturor bãnãtenilor, de aceea eu consider cã abordez cu legitimitate melodiile specifice Banatului Montan. In sufletul meu consider cã datorez un efort artistic si sub-zonei din care provin, astfel, pe un viitor album planificat intentionez sã abordez melodii specifice Banatului de Câmpie. Cred cã ceea ce imi defineste cel mai bine cântecele din repertoriu este faptul cã sunt creatii proprii, atât melodia cât si versurile. Sunt cântece din suflet, in interpretarea chiar a celui care le-a izvodit, si cred cã acesta este principalul igredient al succesului de care se bucurã cântecele mele. Ele sunt create pentru lume si lumea le-a primit ca atare.

Pentru mine e un imens sentiment de implinire faptul cã imi aud melodiile fredonate de atâtia oameni, cã iubitorii de folclor le doresc in emisiunile de televiziune sau radiofonice, sau cã, la concerte, vãd cum oamenii stiu versurile cântecelor si se bucurã de ele. "Folclorul autentic" este faptul artistic pe care niste oameni inzestrati cu har l-au creat odinioarã. "Autencitatea" este data de faptul cã aceste creatii au girul anilor care au trecut peste ele. In spiritul acestor cântãri de odinioarã interpretii de azi creeazã, la randul lor. Creeatiile contemporane vor fi supuse si ele trecerii timpului, iar ceea ce va rãmâne peste ani isi va dovedi valoarea. Astãzi citãm cu sfintenie cântecele marilor muzicanti dispãruti: "Argeleana lu' Lutã Iovitã", "De doi al lui Efta Botoca", "Doina lui Motoia Craiu" s.a.

Este genul de recunoastere la care aspirã si creatorii de folclor muzical ai zilelor noastre. Eu consider fiecare "bucatã folcloricã" o "poezie cu formã fixã", unicã, prin prospetimea ei, dar parte a unui intreg, prin rigorile de stil, grai si bun simt tematic cãrora este obligat sã se supunã autorul. Acestor rigori supun si eu creatiile mele si sper cã timpul o va demonstra.
( http://www.lauralaurentiu.ro )

BULGARII BANATENI

2010-01-07T01:30:00.000-08:00

Bulgarii bănăţeni (bulgară: банатски българи, banatski balgari; numiţi şi palkene sau palchene) sunt o minoritate bulgară care locuiesc predominant în Banatul românesc. Religia lor este romano-catolică şi se trag dintr-un grup de paulicieni din nordul şi nord-vestul Bulgariei (din împrejurimile Nicopole, Kiprovet, Svishtov). Bulgarii bănăţeni locuiesc în această regiune din secolul XVII şi vorbesc o limbă aparte, o formă codificată a dialectului bulgar oriental, cu influenţe lexicale din germană, maghiară, română şi sârbo-croată.

Bulgarii din Banat

Conform cu date neoficiale, aproximativ 12.000 de bulgari locuiesc în Banatul românesc şi 3.000 în Banatul sârbesc. Statisticile oficiale româneşti arată însă că în Banatul românesc locuiesc 6.500 de bulgari.

Migraţia paulicienilor bulgari în zona Banatului a început după eşecul răscoalei antiotomane de la Chiprovtsi (Chiprovăţ), în 1688 şi după o serie de războaie maghiaro-turce şi austro-turce. Aceştia au traversat Dunărea în căutarea unui trai mai decent, în afara Imperiului Otoman, după lungi negocieri cu conducătorii austrieci care le-au acordat ulterior dreptul să se stabilească în Transilvania şi Banat, aflate sub stăpânire austriacă la acea vreme. În 1738 bulgarii au întemeiat Beşenova Veche (Star Beshenov sau Stár Bišnov), care, locuită de 3.200 dintre ei şi cunoscută oficial sub numele de Dudeştii Vechi, este în prezent centrul cultural al bulgarilor bănăţeni. Vinga, întemeiată în 1741 de bulgari originari din Kiprovet(vestul Bulgariei) şi bulgari pavlicheni din jurul oraşului Nikopole, din satele Belene, Ores, Trancevica şi altele, este al doilea centru important al acestora.

Iniţial bulgarii bănăţeni locuiau doar în părţi din regiunea la nord de Dunăre, dar unele grupuri s-au mutat în secolul XIX la sud, în Serbia.

După ce Bulgaria şi-a căpătat independenţa în 1878, mulţi bulgari din Banat au decis să se mute înapoi în vestul Bulgariei, deşi drasticele consecinţe ale Primului război mondial au forţat pe unii să migreze înapoi în Banat.

Dialectul vorbit de bulgarii din Banat poate fi clasificat ca aparţinând grupului bulgar oriental. O caracteristică tipică a acestuia este vocala "ы", care poate fi folosită etimologic sau poate substitui vocala "i". Alte caracteristici fonologice sunt: "ê" ("e" larg)de la yat din vechea slavonă bisericească şi transformarea lui "o" în "u" dar mai des a lui "e" în "i": selu în loc de selo (sat). Un alt semn al originii bulgare orientale este pronunţarea moale a consoanelor finale, tipică pentru alte limbi slave, dar care se găsesc doar în bulgara dialectală (spre exemplu tavan sună ca tavanj în sârbă).

Din punct de vedere lexical, limba bulgarilor din Banat a împrumutat multe cuvinte din limba germană (drot din germana "Draht" - fir, gang din Gang - coridor, gang) şi din ungară (perna - pernă) datorită contactului strâns cu celelalte populaţii ale Banatului multietnic. Circa 20% din vocabularul bulgar bănăţean este de împrumut. Marea majoritate a bulgarilor sunt bilingvi, a doua limbă fiind predominant limba română.

Limba bulgară bănăţeană foloseşte o scriere proprie, bazată pe versiunea croată a scrierii latine şi păstrează multe caracteristici arhaice în limba vorbită în Bulgaria. Limba a fost codificată încă din 1866 şi este folosită în literatură şi în presă, ceea ce o deosebeşte de dialectele simple

Cultura

Ziarul Náša glás

Bulgarii bănăţeni au o serie de tradiţii specifice precum colindatul băieţilor cu betleemul de Crăciun, colindatul fetelor de florii, Baba marta, farsangul.

Farsangul la bulgarii din Banat este sărbătoarea de lăsatul secului. Potrivit obiceiurilor, petrecerea durează până la Miercurea cenuşii, când începe Postul Paştelui. În tot acest timp în localităţile unde locuiesc bulgari se organizează baluri mascate şi spectacole.

Sărbătoarea cea mai spectaculoasă din calendarul popular bulgăresc este Baba Marta, care, ca şi Baba Dochia, personifică primăvara. La sfârşitul lui februarie, bulgarii fac curăţenie generală în case, deoarece se spune că Baba Marta nu vizitează decât casele ingrijite. Batrânii nu trebuie să iasă prea devreme din casă, pentru că bătrâna doreşte să intâlnească doar fete tinere şi femei. În ultima zi a lunii februarie, copiii din mediul rural aprind un foc cât se poate de mare. Ei strigă: «Baba Marta, eu te incălzesc pe tine azi, iar tu să mă încălzeşti pe mine mâine!» şi se adună în jurul focului, cu diverse strigături, iar când focul se stinge, sar peste el. Focul trebuie sa ardă cât mai mult şi cât mai sus ca să o încălzească pe Baba Marta, care personifică şi soarele care poate să ardă feţele oamenilor^[1].

Bulgarii bănăţeni sunt reprezentaţi de Uniunea Bulgară din Banat - România (UBB-R) care publică ziarul Náša glás şi revista Literaturna miselj.

Într-un recensământ al populaţiei din Banat, atât cel românesc cât şi cel sârbesc, efectuat în 1770 de Contele Clary rezultau un număr de 8.683 de bulgari.^[2] După Primul Razboi Mondial, multe familii de bulgari din Vinga s-au mutat în Arad şi Timişoara. Odată cu venirea comunismului în România, scăderea populaţiei de bulgari din localităţile originare s-a pronunţat. Colectivizarea a privat de proprietăţi extinse de pământ a familiilor bulgare care s-au văzut nevoite să se mute la oraş, unde au găsit locuri de muncă. Astfel, din principalele trei sate bulgăreşti, Vinga, Dudeştii Vechi şi Breştea, marea majoritate a bulgarilor s-au mutat la Timişoara. Aici, conform recensământului din 1992 existau 1.320 de bulgari şi 6.466 în întregul judeţ Timiş.^[3] O comunitate importantă de bulgari trăieşte şi în comuna Denta din sudul judeţului Timiş, unde alcătuiesc aproximativ 1/5 din populaţia totală a localităţii.

Politică

Sigla UBBR, sediul din Vinga

Bulgarii bănăţeni au înfiinţat iniţial Uniunea Bulgară din Banat-România, cu sediul la Timişoara. Împreună cu celelalte comunităţi bulgare din România, din Oltenia şi Muntenia au înfiinţat la Bucureşti Asociaţia Culturală Bulgară, transformată mai târziu, în Comunitatea "Bratstvo" a bulgarilor din România.

În perioada 1990 - 1996, reprezentantul minorităţii bulgare în Camera Deputaţilor a fost preşedintele Uniunii Bulgare din Banat, Carol Ivanciov. La alegerile din 1996, locul minorităţii bulgare în Parlamentul României a fost câştigat de reprezentantul Comunităţii "Bratstvo", Florin Simion. În aceste alegeri, Comunitatea "Bratstvo" a obtinut 5.359 de voturi, iar Uniunea Bulgară din Banat - 4.115 voturi. La alegerile din noiembrie 2000, reprezentant al minorităţii bulgare în Camera Deputaţilor a fost ales Petru Mirciov, din partea Uniunii Bulgare din Banat.

( http://wapedia.mobi/ro/Bulgari_banateni )

SVABII BANATENI

2010-01-07T01:05:00.000-08:00

Şvabii bănăţeni (în limba germană: Banater Schwaben, în română simplu şvabi) sunt o etnie germană din grupul Şvabilor dunăreni care au emigrat în Banat cu peste 200 de ani în urmă, venind din diferite regiuni din sudul Germaniei. Deşi a format pentru lungă vreme o minoritate puternică şi importantă, datorită transformărilor politice din ultimul secol cea mai mare parte a şvabilor bănăţeni s-a întors în Germania.

Originile coloniştilor

Coloniştii proveneau mai ales din regiunile de pe malul stâng al Rinului, Lorena, Hessa renană şi Palatinat, câţiva, puţini, şi din Bavaria şi Şvabia.^[1] Este însă neclar cum aceştia au luat numele de şvabi bănăţeni din moment ce un număr mic dintre ei veneau din regiunile şvabe: Swabia din Bavaria, parte din prezenta regiune Baden-Württemberg şi Alsacia, în prezent în Franţa. Explicaţia cea mai plauzibilă pentru originea numelui de şvabi este probabil faptul că majoritatea coloniştilor erau înregistraţi şi îmbarcaţi în oraşul şvab Ulm, de unde erau transportaţi cu aşa-zisele Ulmer Schachteln^[2]pe Dunăre, până la Belgrad, de unde plecau pe jos să-şi găsească noua lor patrie.

Majoritatea coloniştilor proveneau din mediul rural, erau fii de familii sărace de ţărani, care nu avedeau mari şanse de succes în ţara lor de baştină. În timpul Mariei Terezia au primit şi suport financiar şi scutiri de taxe pe termen lung. Mai târziu mulţi dintre ei nu reuşeau să se căsătorească din cauza că diferenţa dintre vârste era disproporţionată şi nu erau destule femei tinere. Mulţi meşteşugari precum învăţătorii, doctorii şi alte profesiuni, erau ajutaţi financiar să se dezvolte în noile teritorii.

Colonizările

În urma războiului austro-turc din 1716, Banatul este cucerit de către Imperiul Habsburgic. În 21 octombrie 1716, prinţul Eugeniu de Savoia adresează împăratului Carol al VI-lea, propunerea ca Banatul să fie organizat şi guvernat astfel încât să aducă folos Casei Imperiale. Astfel se deschide calea pentru colonizări, necesare atât din raţiuni strategico-politice de extindere a Imperiului, dar importante şi pentru repopularea şi revigorarea Banatului, efectiv vlăguit economic şi demografic de războaiele austro-turce.

Primul val

Între 1718 - 1740 are loc primul val de colonizări numit şi "Colonizarea Caroliniană" (Karolinische Ansiedlung), după numele împăratului Carol VI. În toamna anului 1718 începe prima colonizare organizată a Banatului şi până în 1740, între 15.000-40.000 de colonişti germani sosesc în Banat. Pe lângă aceştia se adaugă şi români, sârbi, bulgari, italieni şi spanioli. Clima neprimitoare a dus la o rată crescută a mortalităţii, mulţi dintre imigranţi murind de malarie la 2-3 luni de la sosire. Numeroasele conflicte austro-turce dar şi marea epidemie de ciuma din 1738-1739 au contribuit la reducerea numărului de germani. De aceea, pentru o vreme, creşterea populaţiei din Banat a fost asigurată doar din procesul de imigrare. Ca rezultat ponderea germanilor catolici a ajuns la un moment dat la 50% din totalul populaţiei. Fiind buni meşteşugari, germanii au dezvoltat industria şi comerţul. Datorită nevoii de a asigura condiţii bune de viaţă populaţiei colonizatoare autorităţile austro-ungare au început o reorganizare a tuturor satelor din Banat, clădind în acelaşi timp altele noi. Tipicile aşezări ale coloniştilor erau satele construite sub formă de tablă de şah, cu biserica catolică şi terenul înconjurător în centru. Regiunea a devenit o reţea organizată, ordonată şi cu o structură compactă.

Al doilea val

Cunoscut şi sub numele de "Colonizarea Tereziană" (Theresianische Ansiedlung), al doilea val de colonişti a venit în Banat între 1744 - 1772. Aproximativ 75.000 de colonişti au sosit în această perioadă.

Al treilea val

Al treilea şi ultimul val organizat de colonişti germani a avut loc între 1782 - 1787 şi a fost numit "Colonizarea lui Iosif" (Josephinische Ansiedlung). Aproximativ 60.000 de colonişti au sosit o dată cu acest val.

Succesul colonizării

Colonizarea Banatului a fost o acţiune pe scară largă, sistematică şi plănuită în minime detalii de către administraţia austriacă. Sate, oraşe şi străzi au fost desenate pe planşetă, într-o simetrie care reflecta cultura absolutismului în construcţii din acea perioadă. Coloniştii veniţi în Banat au găsit aici un ţinut mlăştinos şi aproape pustiu. În primii ani s-au confruntat cu epidemii, febră şi foamete. Însă în două-trei generaţii, recultivarea regiunii, un enorm efort, cu numeroase victime şi multe obstacole, a avut succes. Şvabii bănăţeni au găsit cel mai bine caracterizarea efortului lor în zicala "Primilor moartea, următorilor sărăcia, ultimilor pâinea" (Den Ersten der Tod, den Zweiten die Not, den Dritten das Brot). Crucial pentru succesul secării mlaştinilor a fost drenarea şi canalizarea râului Bega, care avea pe atunci numeroase braţe. Terenul astfel câştigat s-a dovedit extrem de bogat, justificând bunăstarea şvabilor din secolul XIX. Banatul a fost practic transformat în grânarul Imperiului austro-ungar. În acelaşi timp, capitala Banatului, Timişoara, a devenit centrul cultural al şvabilor bănăţeni. La sfârşitul secolului a urmat dezvoltarea căilor ferate şi industrializarea Banatului.

Şvabii între 1920-1940

Casă tipic şvăbească în Bulgăruş

Tratatul de la Trianon din 1920 a reprezentat un punct de cotitură pentru istoria şvabilor bănăţeni. Sfârşitul imperiului habsburgic şi unirea Banatului cu România a însemnat pentru aceştia o nouă etapă de revigorare a culturii germane, după ce procesul de maghiarizare de la sfârşitul secolului XVIII limitase cu mult expresia culturii etniilor din Banat. Pentru prima dată după 1867 s-au redeschis şcolile în limba germană. Timişoara s-a reafirmat ca centru cultural al şvabilor, cultura germană înflorind din nou aici. S-a redeschis teatrul în limba germană şi s-au înfiinţat numeroase ziare în limba germană. În 1930 şvabii reprezentau o treime din populaţia Timişoarei.

Criza economică din anii 1930 a lovit puternic industria Banatului. În consecinţă numeroşi şvabi au fost nevoiţi să emigreze în Statele Unite, Argentina sau Brazilia. Mulţi au găsit aici condiţii favorabile de muncă şi nu s-au mai întors niciodată.

După 1933, majoritatea şvabilor, ca de altfel majoritatea etnicilor germani din Europa de Est, au devenit susţinători ai Germaniei naziste. În al doilea război mondial, mulţi au fost înrolaţi în Armata Română.. După 1943, tratatul dintre Germania şi România le-a permis acestora să lupte împreună cu trupele SS. Spre sfârşitul războiului, o parte dintre şvabi s-au opus naziştilor, care au trecut în unele cazuri şi la execuţii, precum cele de la Jimbolia.

( http://enciclopediaromaniei.ro/ )

Şvabi faimoşi

LILIANA LAICHICI

2010-01-06T15:21:00.000-08:00

“Cu cativa ani in urma, am fost invitata sa prezint la Timisoara un mare spectacol prin care artistii Banatului s-au adunat pentru a contribui prin cantecul lor la restaurarea vechii Catedrale. Pe langa interpreti cu care colaboram foarte frecvent, erau si cativa pe care nu-i ascultasem niciodata cantand direct in fata publicului. Am remarcat, din locsorul pe care il ocupam intre prezentari in spatele scenei, un glas generos de fata care doinea cum numai banatenii stiu sa doineasca. Obisnuita inca de cand lucram la radio cu acel exercitiu foarte util de a recunoaste imediat vocea, cantecul si zona folclorica am incercat sa aflu interpreta, n-am reusit, pentru ca pana atunci n-o ascultasem. Am aflat ca se numea Liliana Laichici. Cand a iesit din scena am vazut-o. Mititica, toata numai ochi, niste ochi mari, verzi, parca si mai mari si mai verzi din cauza emotiilor. Mi-a oferit doua discuri. Cum de n-o ascultasem pana atunci? Am incercat sa repar greseala invitand-o in concertele noastre si Liliana Laichici, in timp, a devenit colaborator permanent al emisiunii Tezaur Folcloric. Mi-am dat seama ca, desi tanara, face parte dintre acei interpreti de "moda veche" pe care succesul nu-i schimba, nu-i face sa nu mai fie oameni. Totdeauna gata sa primeasca un sfat, chiar cautand sa afle si sa respecte parerea altora, preocupata de a prezenta de fiecare data un repertoriu de calitate, Liliana Laichici pastreaza cu drag amintirea marilor interpreti ai Banatului. In lumea de azi in care toti alearga dupa succes rapid, Liliana se straduieste sa-si creeze pas cu pas un drum numai al ei. Isi alcatuieste repertoriul cu migala si truda, gandeste fiecare cuvant cantat si nu face prea multe concesii pentru a obtine aplauze. Ascultand-o, ne dam seama ca ii place sa priveasca in jur, isi iubeste locurile unde a copilarit si, de dragul alor sai, si-ar dori sa opreasca clipa, sau ar vrea macar sa-i poata ocroti, sa nu-i lase atinsi de aripa timpului. Sa existe mereu langa ea cei care i-au dat viata si cantecul, cei care au invatat-o sa gaseasca drumul drept. Poate tocmai de aceea isi doreste sa-si poata odihni la randu-i privirile pe chipul unui copil."

MARIOARA MURARESCU

M-am nascut la Lugoj, la inceputul unei toamne frumoase, intr-o familie de oameni simpli dar care m-au inconjurat cu dragostea lor in fiecare zi din viata mea. Am avut parte de o copilarie ca in povesti si cu greu mi-as fi putut dori mai mult, pentru ca nu mi s-a spus prea des "nu se poate".
Am inceput sa merg la scoala exact la 7 ani, pentru ca sunt nascuta in prima zi de scoala, ca eleva a Scolii Generale nr 3 din Lugoj, dar vacantele mi le petreceam, din prima pana in ultima zi, la Honorici, un sat pitoresc, asezat pe trei dealuri, pe care le-am batut centimetru cu centimetru in fiecare vacanta. Parintii si bunicii mei, atat cei paterni de la Honorici, cat si cei materni de la Susani, m-au crescut cu dragoste, fara prea multe restrictii, dar totusi au reusit sa ma faca sa inteleg chiar din primii ani de viata, ce se asteapta de la mine. Tot de la ei am mostenit dragostea pentru muzica populara si pentru muzica in general. Tata imi spunea adesea ca "ma face artista" si doar de putine ori m-am gandit sa urmez alt drum, dar se pare ca Dumnezeu a vrut totusi sa implineasca visul tatalui meu.
Acesti ani minunati m-au inspirat si continua sa ma inspire in multe dintre textele mele. Tot la 7 ani am inceput sa studiez vioara la scoala de muzica din Lugoj. Nu stiu de ce am ales vioara, cred ca mi-a placut sintagma "vioara e regina instrumentelor". La 13 ani am plecat la Timisoara, la Liceul de Arta "Ion Vidu” in clasa a saptea, am muncit din greu, dar la liceu am intrat cu 10, la sectia canto. A fost o mare bucurie si o mare realizare.
Au urmat apoi anii de facultate la Universitatea de Vest, sectia romana-franceza. In toata aceasta perioada am cantat si am colaborat cu cele mai prestigioase ansambluri din Timisoara, am participat la diverse concursuri nationale, de fiecare data reusind sa aduc acasa unul dintre primele premii. Desigur, toate aceste reusite mi-au dat curaj si incredere sa perseverez, sustinuta in continuare de familia mea. Dupa absolvirea facultatii am lucrat timp de cativa ani la catedra, ca profesor de limba romana implinindu-mi unul din visele de copil, indelung exersat cu papusile mele. Timpul nu mi-a mai permis insa sa urmez o cariera didactica asa ca in ultimii ani m-am dedicat doar muzicii.
Am facut diverse inregistrari, concretizate in albume, fiecare reprezentand o etapa din viata mea, dar cel mai important moment in cariera mea muzicala a fost intalnirea cu doamna Marioara Murarescu, cea care mi-a deschis drumul spre o alta lume, spre un alt nivel la care nu indrazneam sa sper. A fost un moment de cotitura in cariera mea, care mi-a dat ocazia sa cant alaturi de cei mai mari solisti din tara, sa-mi vad numele pe afise in diverse distributii de invidiat.
Aceasta meserie mi-a oferit ocazia sa vad lumea. Am vizitat o buna parte dintre tarile Europei, Statele Unite ale Americii, Canada, Emiratele Arabe si lista este deschisa.
Ma simt norocoasa ca pot sa fac dintr-o pasiune un mod de viata, si nu-i pot multumi lui Dumnezeu indeajuns pentru cat de darnic a fost cu mine.
( http://www.lilianalaichici.ro/)

AURELIA FATU - RADUTU

2010-01-06T15:06:00.000-08:00

Aurelia Fătu Răduţu (n. 12 iunie 1929, Vasiova - d. 27 septembrie 1972, Bucureşti) a fost o interpretă de muzică populară din Banat.

Cea mai mare solistă de muzică populară din Banat, Aurelia Fătu Răduţu s-a născut la 12 iunie 1929 la Vasiova, într-o căsuţă modestă de pe str. Bârzăveni, la nr. 12. După Revoluţie această stradă a primit numele artistei.

În 1986 poetul Nicolae Sârbu scria în ziarul Flamura din Reşiţa: ”Nici o instituţie culturală nu mi-a putut pune la dispoziţie un disc al Aureliei Fătu-Răduţu, nici date biografice sau vreo referinţă critică de specialitate despre activitatea acestei interprete de excepţie”.

Tatăl Aureliei se numea Teodor Făt şi era un lăcătuş originar din Dognecea. Mama solistei se numea Maria Ioan, originară din Vasiova.

În 1941, Aurelia urmează Gimnaziul de Stat pentru Fete din Reşiţa, iar în 1949 absolvă Liceul Mixt tot din Reşiţa. A început să cânte de la 6 ani, iar primii profesori de muzică i-au fost Ion Românu şi Miron Şoarec.

După unele informaţii, ministrul Carol Loncear, originar din Bocşa Montană, ar fi lansat-o în cariera ei artistică. În 1950, Aurelia intră la Conservatorul din Bucureşti. Tot poetul Nicolae Sârbu o descrie pe solistă: ”Era o femeie frumoasă, cu o ţinută statuară, cu păr negru şi ochi căprui, tipul bănăţencei, iradiind în jur siguranţă şi bună dispoziţie”.

În 1950, solista s-a căsătorit la Bucureşti cu colonelul de aviaţie Ion Răduţu, iar în 1953 se naşte unicul lor fiu, Adrian, care azi e inginer.

După Ana Pacatiuş, care a cunoscut-o personal, Aurelia ar fi avut o căsnicie nefericită. Una din marile prietene ale Aureliei a fost solista Angela Moldovan.

În 1953, artista debutează în spectacolele Teatrului “Constantin Tănase” din Bucureşti, iar în 1955 ea este angajată la Ansamblul Ciocârlia, de unde începe marea ei carieră artistică. Prin anii ’50 vocea de aur a Aureliei Fătu Răduţu umplea prioritar emisiunile folclorice de la Radio Timişoara şi Bucureşti. Victor Predescu de la Radiodifuziune i-a făcut câteva înregistrări. Mai târziu, după 1962, solista are apariţii frecvente şi la Televiziune. A făcut turnee prin ţară şi în străinătate: U.R.S.S., China, Japonia, Franţa, Italia, Anglia.

În august 1972 Aurelia vine pentru ultima dată la Vasiova. Boala ei (cancer la gât) începe să-şi facă efectul. Nu mai putea cânta. Peste o lună, la 27 septembrie 1972 Aurelia Fătu -Răduţu închidea ochii la Bucureşti, departe de Banat şi de Vasiova, pe care le-a iubit atât de mult.

A dus o viaţă dedicată cântecului popular bănăţean, pe care l-a slujit cu credinţă şi devoţiune, dar şi cu un imens talent. Credem că, la fel ca pasărea Phoenix, cântecele nemuritoare ale artistei vor renaşte cândva din scrumul uitării şi vor redeveni marile iubiri care au fost cândva.

Repertoriul

Aseară pe înserat
Drag mi-i jocul bănăţean
Ştii tu bade ce mi-ai spus
Mult mi-i drag şi-mi place mie

La mină la Anina
Vai bădiţă, doru mi-i
Somnu mi-i şi nu mă culc
Badea-mi rupe inima
Dorule copil pribeag
Floare roşie ca focul
Iubeşte-mă bădişor
Răsari lună de cu seară
De când s-o dus bădiţa
Joacă-mă bădiţă bine
Vino, iară, primăvară
De-aş avea un singur dor

Mulţi mă-ntreabă de ce cânt
Eu mi-s cu badea vecină

( http://ro.wikipedia.org/wiki/Aurelia Fatu Radutu )

MARIANA DRAGHICESCU

2010-01-06T12:07:00.000-08:00

Mariana Drăghicescu

Data naşterii	18 septembrie 1952
Locul naşterii	Bogâltin Caraş-Severin, Romania
Data decesului	3 aprilie 1997 (44 ani)
Locul decesului	Toronto, Canada
Naţionalitate	Română
Ocupaţie	Solistă de muzică populară
Părinţi	Maria Drăghicescu Pavel Drăghicescu
Copii	Alexandru Pelici

A fost solistă de muzică populară din Banat, un nume căruia, departe de a i se fi pierdut ecourile prin dispariţia prematura, rămane o adevarată comoară de simţire românească şi reperul de vârf al folclorului bănăţean.

Calitǎţile ei vocale aparte o impun în primul rând ca o doinitoare desăvârşitǎ. Este solista care a pătruns filonul adânc al cântecului popular, readucându-l aşa cum este cântat de săteni, cu darul exteriorizării sentimentelor care, în clipele lor de restrişti sau de bucurii, îi determină pe oameni să cânte.

Apariţia ei meteoricǎ pe cerul înstelat al folclorului românesc, în general şi bǎnǎţean în special, în simbioză cu doinele ei sfâşietoare, a creat un adevǎrat fenomen Mariana Drăghicescu.

Discografie

- Mamă, cu inima bună
- Jos în vale la livezi
- Ansamblul folcloric Banatul
- Cerna, Cerna, apă lină
- Cântă inima şi spune
- Cine-o zis la cântec frate
- Mariana Drăghicescu
- Mândră-i hora satului
- Câte stele-s pe Banat
- De la Valea Cernii-s sus
- Mariana Drăghicescu
- Mariana Drăghicescu

Repertoriu

Doine

Știi tu bage-o ce ți-am spus
Sălcuţa cu creanga'n apă
Bate vântul de departe
Toată lumea are-un dor
Am crescut copil sărac
Bucurie, bucurie
Mamă cu inimă buna
De-aş mai fi in satul meu
Sus la muncele Arajana
Am avut si n-am avut
De-aş avea şi eu un frate
Duce-m-aş şi m-aş tot duce
Străină-s pe lume
Inimioară inimă
Eu cant ziua şi cant noaptea
Frică mi-i ca mor ca mâine
Pagubă-mi dupa lume
De-aş fi pasăre sa zbor
Rămâi satule cu bine
Pădure, soro padure
Bate vânte, bate
Cantă cucul pe fantană
Cernă, Cernă, apa lină
Cernă, Cernă, sora buna
Struguras bătut de soare
Trandafir si-o floare
Trandafir de pe câmpie
Neagră-i noaptea-ntunecoasă
Bradule, braduţule
Codrule, ficior frumos
Bagea-l meu cireasa amara
Cresteti flori si stati cununi

Alte melodii populare

Aud cucu ș-aud mierla
În Banatul meu ales
Am iubit cu agevărat
O zis tata că-mi dă oi
În doruri mi-am prins cununa
Jos in vale la livezi
Am visat bage-o cu cine
Băgişorul meu din Bozovici
La coliba parasită
Bage pentru ochii tăi
Mândru-i ceru fără nori
Ce vii bage târzior
Rămas bun măicuţă bună
Neică Ioane
Azi cu dor, mâine cu dor
Bade când o să te-nsori
Bade când tu m-ai găsit
Ard-o focul dragostea
Frunzuliţă, firul ierbii
Bine-i stă jocului mare
Mamă poate ai păcat
Bage rupt din soare
Nu ma bate mamă tare
Tine-n viată pomi-n vie
Cât în lumea asta o duci bine
Cât pe lume mai am glas
Zice lumea ca eu cânt

( http://ro.wikipedia.org/wiki/Mariana_Drăghicescu )

TOT BANATU-I FRUNCEA

2010-01-06T11:41:00.000-08:00

BUN VENIT DRAGILOR ! M-am tot gandit ce formula de salut sa folosesc , ... cred ca daca o sa faceti putina liniste ve-ti auzi inima-mi cum bate de emotii .
Ma aflu acum in pragul casei pentru a va intampina asa cum se cuvine,cu pita si sare
Hai sa incercam impreuna sa ne unim inimile si gandul pentru a promova Banatul,banatenii si toate valorile care aici au prins viata.
Haide-ti sa va imbratisez acum si sa va tuc mancav-ar norocul